Multe filme bune, prea puţine succese de casă Mihai Fulger
P entru filmul românesc, 2024 a fost un an bun, atât cantitativ (dar fără a se atinge nivelul record de premiere pe ecrane din 2022 – favorizat, trebuie spus, de restric- țiile impuse în cei doi ani precedenți), cât și calitativ (deși nu se poate compara cu anii 2010 și 2016, care au adus cele mai bune rezultate ale cinematografiei autohtone de după 1989, și nu doar prin câteva titluri, ca în perioada 2005-2007). În ceea ce privește filmele lansate în săli, e greu de stabilit numărul lor exact, fiindcă destul de multe au beneficiat doar de proiecții speciale și/sau nu au intrat în clasamentul de box-office al site-ului CineMagia. Un alt reper ar putea fi lista producțiilor înscrise în cursa pentru Premiile Gopo (deși, din păcate, unii regizori refuză ca filmele lor să fie luate în considerare pentru vreun „Omuleț”). Pentru ediția din 2025, la care urmează să fie premiate cele mai bune producții românești din 2024, s-au înscris 33 de lungmetraje de ficțiune care ar fi fost – cel puțin pe hârtie – distribuite în cinematografe în anul anterior, precum și 22 de documentare cu durata de peste 50 de minute. La ediția precedentă, când separarea nu era la fel de clară ca acum, fuseseră admise în total 32 de lungmetraje, de ficțiune și documentare. Așadar, numărul lungme- trajelor produse și lansate în România este în creștere. Ținând cont de faptul că numărul proiectelor cinematografice finanțate – prin cele două sesiuni de concurs care ar trebui să fie organizate anual – de Centrul Național al Cinematografiei (CNC) nu se modifică mult (fiind dependent, desigur, de bugetul alocat fiecărei sesiuni, ce oscilează între 30 și 40 de milioane de lei), se poate observa că producția inde- pendentă (teoretic, fără finanțare din bani publici) se dezvoltă într-un ritm susținut. Evident, aceste tot mai multe filme produse independent au nevoie de un public cât mai numeros pentru a-și justifica exis- tența, aducându-le și oarece profituri realizatorilor/ investitorilor. Așa că producătorii și distribuitorii se străduiesc să conceapă și să pună în practică stra- tegiile cele mai eficiente pentru atragerea cât mai multor spectatori. Însă numai câteva dintre filmele „de public” lansate în 2024 au reușit să adune sute de mii de intrări în săli: Buzz House: The Movie (cu influencerul Selly) a depășit 500.000 de bilete vândute (cam jumătate din câte avea performerul Teambuilding
în 2022), plasându-se pe locul al treilea în clasamen- tul general (după blockbusterul Marvel Deadpool & Wolverine și animația de megasucces Întors pe dos 2 / Inside Out 2 ), Tati part-time (produs, ca și Buzz House , de Vidra, firma influencerului BRomania) a trecut de 400.000, Căsătoria (de și cu starul de televiziune Mihai Bendeac) și Moartea în vacanță (cu un alt influencer, Mircea Bravo), de 300.000 ș.a.m.d. Mai mult, deși numărul premierelor de pe marile ecrane a crescut, prezența publicului românesc în săli a scăzut. Conform unui raport prezentat de Observatorul European al Audiovizualului în cadrul Festivalului de la Berlin, numărul intrărilor în cine- matografele românești în 2024 a fost mai mic cu 7% față de 2023 (de la 13 milioane la 12,1 milioane). Forul european precizează însă că datele pentru țara noastră sunt preliminare, fiind obținute de la CineMagia și nu de la CNC. Lăsând cifrele deoparte, cele mai valoroase lung- metraje de ficțiune românești ale anului trecut au fost Săptămâna Mare (al treilea lungmetraj al lui Andrei Cohn, care a adaptat liber nuvela caragialiană „O făclie de Paște”), Anul Nou care n-a fost (debutul în lungmetraj, după propriul scenariu, al lui Bogdan Mureșanu), Trei kilometri până la capătul lumii (al treilea lungmetraj al lui Emanuel Pârvu), Unde merg elefanții (al doilea lungmetraj scris și regizat de Cătălin Rotaru și Gabi Virginia Șarga) și Moromeții 3 (cu care regizorul-scenarist Stere Gulea își încheie – după 37 de ani! – trilogia inspirată nu doar de romanul în două volume „Moromeții”, ci și de alte opere ale scriitorului Marian Preda, ca și de biografia aces- tuia). Unele dintre aceste filme remarcabile au avut mai mult noroc la capitolul festivaluri și premii (mai ales Anul Nou… , cu premiera mondială în secțiunea „Orizzonti” a „Mostrei” venețiene, și Trei kilometri… , selectat în competiția principală a Festivalului de la Cannes), ba chiar s-au descurcat onorabil și la box-office (în special debutul lui Bogdan Mureșanu, foarte vizionat și la TVR sau pe Netflix), în timp ce altele au beneficiat, din nefericire, de mult mai puține șanse ( Săptămâna Mare , înainte de toate, probabil din pricina incompatibilității sale cu agendele poli- tice fluctuante ale festivalurilor importante, excepția notabilă fiind Berlinala, în a cărei secțiune „Forum” s-a și lansat filmul).
12
Nr. 1 | 2025
Made with FlippingBook - PDF hosting