DOSAR REMEMBER 2024
Săptămâna Mare (r. Andrei Cohn)
Anul 2024 a fost, fără îndoială, unul excelent pentru documentarul românesc, comparabil cu 2004, când patru cineaști autohtoni (Dumitru Budrala, Florin Iepan, Alexandru Solomon și Ileana Stănculescu) aveau filme selectate în diverse secțiuni competițio- nale ale celui mai mare festival de profil al lumii, IDFA (Amsterdam). În cursul anului trecut, cinematograful de nonficțiune românesc a fost prezent, în competiție sau hors-concours , deopotrivă în festivalurile compe- titive generaliste de categoria A (conform ierarhi- zării realizate de FIAPF, Federația Internațională a Asociațiilor Producătorilor de Film), precum Cannes ( Nasty , de Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D. Popescu), Veneția ( TWST/Things We Said Today , de Andrei Ujică), Locarno ( Opt ilustrate din lumea ideală , de Radu Jude și Christian Ferencz-Flatz, și Sleep #2 , de Radu Jude), Karlovy Vary sau Shanghai, în cel necompetitiv, dar foarte important pentru piața nord-americană, de la Toronto ( Tata , de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc), în alte festivaluri generaliste majore, ca New York, Rotterdam ( Maia – Portret cu mâini , de Alexandra Gulea) sau Sarajevo, și în cele specializate, precum IDFA ( Viitor luminos , de Andra MacMasters, dar și scurtmetrajul documentar animat Pur și simplu divin , de Mélody Boulissière și Bogdan Stamatin), Cracovia ( Alice On & Off , de Isabela Tent), Leipzig sau Marsilia ( Triton , de Ana Lungu). O listă impresionantă de titluri, semnate atât de cineaști consacrați (Tudor Giurgiu, Radu Jude sau Andrei Ujică), cât și de debutanți (Andra MacMasters sau Isabela Tent, alături de debutanta în documentar Ana Lungu). Iar selecția celei mai recente ediții a
Astra Film Festival (Sibiu), cel mai important eve- niment anual din România dedicat cinematografului de nonficțiune, unde am putut vedea și alte producții valoroase ( Fotografii însângerate , de Moscu Copel, sau Pelicule de familie , de Dan Curean, ultimul după o avanpremieră, ca work-in-progress , la TIFF-ul clujean), a reflectat anul excelent al documentarului românesc. Din păcate, cu excepția lui Nasty , filmele menționate nu au ajuns încă la un public prea numeros în țară, în afara circuitului festivalier. Totuși, Tata sau TWST urmează să fie lansate în cinematografe în 2025. În ceea ce-i privește pe distribuitorii de filme (românești și străine), oferta lor pare tot mai bogată, mai diversificată și mai interesantă. Dintre cei speci- alizați pe arthouse (în sens larg, alternativa la cine- matograful comercial, predominant hollywoodian), Bad Unicorn are portofoliul cel mai atractiv și pare să-i fi suflat poziția de lider mult mai vechiului Independența Film. Competiția e benefică și în această zonă, deoarece astfel putem vedea în cinematografe (nu doar în cadrul unor festivaluri) multe filme remar- cate la Cannes, Berlin sau Veneția, alături de cele nominalizate la Oscaruri. În plus, apar tot mai multe firme mici, care aduc pe marile ecrane titluri ce nu le stârnesc interesul marilor distribuitori. Nu în ultimul rând, merită salutată și intrarea popularei platforme Netflix în producția de film din România, deocamdată prin serialul Subteran (v. p. 46), lansat la începutul lui 2025. Acest prim pas se cere continuat, fiindcă industria cinematografică autohtonă și profesioniștii ei au nevoie de proiecte de asemenea anvergură.
Nr. 1 | 2025 13
Made with FlippingBook - PDF hosting