DOSAR REMEMBER 2024
Panorama cinematografică a anului 2024 Angelo Mitchievici A nul care a trecut ne-a oferit câteva filme de referință și numeroase consumabile, comedii ușoare, precum Candidatul perfect , al lui Alex Coteţ, sau Moartea în
vreo urmă de legătură cu restul filmului, dar asta e altă discuție. Un alt moment foarte bun (de fapt, cam astea sunt singurele) este cel din noaptea în care Temistocle, cartoforul combinagiu, nu poate dormi. Cadrul este împrumutat din alte genuri, mai seri- oase – sigur, comedia se joacă cu registre și clișee specifice, pe care le răstoarnă în ultima clipă, având ca scop efectul comic, dar aici nu se întâmplă asta. Lumina, mișcarea de aparat, jocul actorului, machi- ajul, coloana sonoră, toate funcționează împreună, oferind un moment de cinema valoros. Meta- comicul situației se trage din aceste două momente în care Bendeac contaminează filmul cu secvențe serioase, pe care ar vrea să le folosească într-un cu totul alt scop decât cel rezultat. Momentele nu sunt deloc amuzante. Scoase din context, ele sunt foarte bune. Îl sus- pectez pe Bendeac că, în sinea sa, ar vrea să facă lucruri serioase și nu și-ar dori să fie ținut minte pentru rolurile jenante din emisiuni TV sau filme de duzină. În interiorul său există un artist nesigur și speriat, căruia îi este frică să se expună cu adevărat, de teamă să nu fie fluierat. Misoginismul filmului este printre marile bile negre. În 2025, lipsa de respect și de atenție față de personajele feminine mi se par absolut jenante. Nicio femeie din film nu are vreun moment de iertare. Pagubă, are grijă Bendeac de asta, după ce intră bătut măr în film – singura motivație fiind circa 15 glume pe seama acestui eveniment nefericit –, îi oferă, totuși, din puținul pe care îl are, unui băiat orb aflat pe bor- dură. În străfundurile oricărui cartofor trișor se află, nu-i așa?, un suflet nobil. Desigur, Pufulete, personajul pozitiv al poveștii, deși este diform și a fost batjocorit de oameni de când era mic, are inimă de diamant și îi iartă, la final, pe cei trei găinari. Despre Lidocika (Gloria Găitan) ce învățăm? Pe lângă faptul că e o matahală, în momentul în care află că pretendentul a mințit-o și i-a amanetat broșa, îl umilește pe Pufulete și se întoarce în brațele escro- cului. Soacra e o țoapă fără scrupule, menajera e luată din filmele cu categoria maids de pe site-urile cu filme pentru adulți etc. Zero considerație pentru personajele feminine, zero atenție la lucruri de bun-simț (nu am pretenția de la o comedie ușoară să se ocupe cu psihologizări profunde, dar, prin comparație, femeile chiar sunt doar niște obiecte umblătoare, fără idei sau păreri de luat în seamă), zero disponibilitate de a privi lucrurile și din perspectiva „cealaltă”. Femeile nu au simțul umorului, ele nu pot fi amuzante decât involuntar. Din păcate, involuntare sunt și scenele cu adevărat bune din film.
vacanță , de Cristian Ilișuan, sau Tati part-time , al Letiției Roșculeț, și foarte ușoare, precum Spre punctul G , de Andi Gherghe și Szitai Eszter. Aș vrea să rămân la câteva care pot constitui repere cinematografice. Stere Gulea a revenit cu a treia parte a Moromeților , care închide seria începută în 1987 cu un film remarca- bil, aproape neverosimil în contextul ultimului deceniu de ceaușism (la fel de insolit precum ecranizarea lui Victor Iliu după „Moara cu noroc” în 1957), și con- tinuată în 2018 cu Moromeții 2 . Încă de la al doilea film al seriei, Stere Gulea a optat pentru proiectarea în personajul Niculae a biografiei lui Marin Preda. Cu alte cuvinte, s-a desprins de linia ficțională care-l urmărește pe Niculae, în „Moromeții I” (1955), din copilărie la ieșirea din adolescență, apoi, în „Moromeții II” (1967), în prima tinerețe, când devine activist, către o maturitate identificată cu asumarea profesiei de inginer în „Marele singuratic” (1972). Pe fundalul oferit de romanul autobiografic „Viața ca o pradă” (1977), dar și cu informațiile obținute din chestiona- rea Aurorei Cornu, prima soție a scriitorului, Stere Gulea se concentrează asupra vocației de scriitor a unui Niculae al cărui angajament ideologic este pus la încercare. Inițial, în Moromeții 2 , Niculae (Iosif Paștina) „cădea la partid”, discutând cu tatăl său despre rosturile noii orânduiri și utopia edificării unei lumi noi, evident în răspăr cu părintele care nu-i înles- nise accesul la învățătură, părinte care era spoliat în numele Partidului de către consătenii cei mai prăpădiți, deveniți între timp comuniști. Niculae își prezenta primele povestiri unei redacții încă neconstrânse de imperative ideologice, asistând la tulburările sociale dintr-un București în care tensiunile politice cresc tot mai mult. În Moromeții 3 , Niculae, interpretat de către Alex Călin, a devenit un prozator consacrat de o nuvelă „pe linie”, „Desfășurarea”, ecranizată de Paul Călinescu în 1955, nuvelă pentru care i se decernează un premiu de stat, intrând în atenția unui mare grangur comunist, Miron Constantinescu. Cu acest film, Stere
Nr. 1 | 2025 15
Made with FlippingBook - PDF hosting