Puterile Televiziunii Constantin Pârvulescu
P entru narativul audiovizual românesc, un fenomen remarcabil al anului 2024 l-a con- stituit întinerirea pentru ecran, cu două decenii, a lui George Mihăiţă. Aceasta s-a realizat prin efecte speciale pentru serialul Tătuţu’ (2024-2025), iar relevant se dovedește și contextul în care s-a efectuat procedura. Tătuțu’ reprezintă un prequel al unui alt serial, Clanul , care a rulat timp de patru sezoane (2022-2024) pe Pro TV și Voyo, Mihăiță jucând același personaj, dar situat la 20 de ani depărtare. Caracterul novator al procedurii, precum și lansa- rea Tătuțu’ , au fost marcate la TIFF 2024 și consistent în media. Aș adăuga că nu doar lookul lui Mihăiță a fost împrospătat, ci și cel al altor actori și actrițe din serial. Reflectarea mediatică a procedurii a mai men- ționat că Mihăiță ar fi slăbit opt kilograme pentru a-și completa schimbarea la față – un fapt inedit printre actorii maturi români. Această informație nu a con- stituit doar un simplu fapt divers, ci și o mărturie a importanței rolului pentru actor. Întinerirea se dovedește remarcabilă, în primul rând, prin faptul că a generat un subiect de conversație despre utilizarea tehnologiei digitale în narațiunea audiovizuală românească. Referințele la efecte speciale și inteligență artificială au constituit, fără îndoială, un material puternic de promovare și de poziționare pe piață a serialului. Însă, în același timp, acestea au avut și un rol în deschiderea unor noi orizonturi și în stimularea reflecției critice într-un domeniu adesea prea dedicat adorării necondiționate a realismului cinematografic – ca estetică, dar nu și ca formă de rezistență – și a artei minimale, din perspectiva teh- nologiei și a bugetului. În al doilea rând, întinerirea lui Mihăiță i-a desta- bilizat actorului statutul în istoria filmului românesc, atât de artă, cât și comercial, repoziționându-l. Acest proces evidențiază puterea simbolică dobândită de dramele de televiziune în România, începând cu Umbre , precum și capacitatea lor de a relansa cariere. În contextul filmului autohton de artă, un Mihăiță tânăr era inseparabil legat de Reconstituirea (Lucian Pintilie, 1970), lungmetrajul său de debut, considerat de mulți profesioniști drept cel mai valo- ros film românesc al tuturor timpurilor. Imaginea unui Mihăiță inocent, de 20 de ani, rostind „De ce dai, mă? De ce dai?!”, a circulat și continuă să cir- cule atât în memoria profesiei, cât și în nenumărate formate media.
Mihăiță al ecranului a rămas victima baby face -ului și a alurii sale bonome în deceniile care au urmat Reconstituirii , fiind de obicei typecast în roluri de băiat bun, roluri care sunt de obicei și secundare, până ce aproape a dispărut, regăsindu-se în teatru, mai ales în cel de comedie. Clanul și, în special, Tătuțu’ au întors însă placa, ba și bobina. Deși rămâne inclusă o referință, poate accidental, la cariera anterioară a lui Mihăiță – prenumele noului său avatar este Bebe –, acesta devine acum un dur. În noul său rol, este poreclit „Măcelarul”, nu face pe nimeni să râdă și pare că mai degrabă strigă: „Mai dă, mă, mai dă!”. De asemenea, grație televiziunii, noul Mihăiță nu devine doar un dur, ci și un actor alfa. Are rol prin- cipal, e personaj mafiot complex și, la fel ca Nașul lui Francis Ford Coppola (și el jucat de un ex-ingenuu, Marlon Brando), necesită dezvoltare narativă de-a lungul mai multor ore de ecran și suportă rebobina- rea. Astfel, grație televiziunii, Mihăiță acumulează un capital artistic de actor de dramă pe care nu îl avusese niciodată, iar întinerirea îi redeschide poarta înspre o carieră de care nu se bucurase. Deși reîntineririle din Tătuțu’ sunt unicate, ar trebui menționat că ele doar marchează mai apăsat capacita- tea deja testată a serialelor de televiziune, ba chiar și a altor formate TV, de a relansa cariere. Umbre a extras din culise fețe uitate, iar, mai recent, se poate indica intenția lui Netflix de a proceda similar cu Florin Piersic Jr., tot ca gangster alfa, în Subteran (2025). Întinerirea se dovedește, în al treilea rând, relevantă pentru că a servit realizării unui prequel. Servea deci generării unui produs cultural pentru categorisirea căruia nu exista termen în limba română – dicționarul sugerează neinspirat folosirea lui „preludiu”. Până acum, cinemaul și televiziunea autohtone au exploatat, uneori cu succes economic, sequel-ul, pentru care se folosește „continuare”, dar nu s-a prea angajat în „pre- ludii” sau „prologuri”. Filmele cu haiduci demarate în anii ’60 stăteau la baza primelor astfel de extinderi de universuri narative prin practici de continuare ( seque- ling ), practici care s-au reîntors în forță în ultimii ani. Printre ele se numără Miami Bici 2 (Jesús del Cerro, 2023), Mirciulică 2 , Love Building 2 etc., dar și crearea de francize narative precum Teambuilding (2022), ale căror concepte dobândesc, embrionic, statut de inovație și… se exportă (vezi We’re Going to Team Building , produs în Cehia în 2023). Industria media de divertisment românească este una preponderent de importatori și aclimatizatori.
20
Nr. 1 | 2025
Made with FlippingBook - PDF hosting