PRIM-PLAN RICHARD PEÑA
De pildă, un distribuitor a făcut o versiune dublată în engleză pentru La Vita è bella , de Roberto Benigni, dar a fost un eşec, fiindcă publicul nostru dorea autenticitate. Consideraţi, ca mulţi dintre noi, că atât critica de film, cât şi jurnalismul cinematografic se confruntă azi cu o criză generată de social media, de cultul senzaționalismului, al bârfei? Da, cred că am pierdut ceea ce era bun în experienţa criticii de film. În anii ’60 şi ’70, aveam o listă lungă de critici, cu Andrew Sarris în frunte. El a adus ideea auteurism-ului în Statele Unite, din Europa, explicând că filmul constituie o expresie personală, și el ne-a făcut să identificăm viziunea auteur-ului asupra lumii. Atunci, criticii de film modelau părerea publicului. Azi, cu reducerile spaţiului acordat de ziare artei, nivelul ridicat al dialogului pe care-l aveam în trecut s-a pierdut. O mulţime de critici preferă să scrie în publicaţii săptămânale, pentru a avea timp să-şi orga- nizeze gândurile. Azi, ceea ce se numește critică de cinema e în general un fel de ghid al consumatorului. Începând din anii ’90, observăm că sunt din ce în ce mai mulţi jurnaliști care laudă filme ce nu o merită. Şi da, apariţia reţelelor de socializare a agravat şi mai mult lucrurile. Lucrurile par că îşi pierd valoarea. Credeţi că e adevărat mitul, deseori menţionat, care opune cinemaul mainstream celui independent? Eu nu aş face o distincție între ele. Putem găsi filme subversive în interiorul cinematografului mainstream, ca Oppenheimer , care e un film hollywoodian bine făcut. Altele sunt obositoare, precum noul Gladiator (de Ridley Scott, n.n.), un film deprimant. Eu cred şi că există o tendinţă a aşa-numitelor „filme indepen- dente” de a emula Hollywoodul, mai degrabă decât să-l provoace. Cum apreciaţi activitatea specifică a programa- torului de film? A programa e ceva mai mult decât a arăta ceea ce e deja popular. Cred că fostul director al Cinematecii Franceze, Henri Langlois, a setat standardele privind ceea ce ar trebui să fie un programator de film. Am apreciat la el și că programa multe filme realizate de Murnau. Consideraţi că studiile de film ar ajuta o asemenea activitate? Consider că filmul ar trebui studiat într-un mod formal, dar există şi mulţi amatori pasionaţi care se ocupă cu asta. Cred că a concepe un program este un alt mod de a scrie despre cinema.
Prezentare la Cinemateca Eforie
Ar trebui să ne amintim că dumneavoastră aţi fost primul care a organizat, la Lincoln Center, o retrospectivă a cinemaului românesc în anii ’80, o experienţă pe care aţi repetat-o în anii 2000, când filmele Noului Cinema Românesc au început să aibă impact internaţional. Sunt fericit că am putut să fac asta. Am văzut aproape toate filmele făcute de Cristi Puiu şi Cristian Mungiu, iar numele lor sunt bine-cunoscute în Statele Unite. Trebuie să mărturisesc că îmi place să descopăr filme din zone necunoscute. Cred că „talentul s-a împărţit democratic în lume” şi îmi place să descopăr diversi- tatea. Mai cred încă în „misterul artei”. Versiunea în limba engleză a interviului este disponibilă în secțiunea „Interviuri” a site-ului nostru, revistafilm.ro.
Nr. 1 | 2025 33
Made with FlippingBook - PDF hosting