CRONICA FILMULUI
Țăndări La fotbal ne pricepem toţi, la regie…
Marfa și banii ), preotul care atentează la cutia milei (după un caz real, în care un preot a fost surprins de o cameră instalată de enoriași), aici jucat de Sergiu Costache, și un antrenor care face de toate, Mitică (interpretat de Constantin Florescu), sunt tipice, dar ies cu greu din clișee, mai ales datorită talentului actorilor. Cei din Movilița utilizează toate ter- tipurile pentru a câștiga: adversarilor le tulbură somnul cu ajutorul răgetului unui măgar și al unor localnice desfrânate, le pun laxative în apă, iar stranierii (chinezi) ai echipei locale se schimbă între ei pe parcursul meciului, pornind de la premisa (rasistă) că aceștia seamănă între ei și nu se vor observa înlocuirile. Realizatorii filmu- lui ne arată doar începutul meciului, căci desfășurarea ulterioară ar fi pus probleme serioase de verosimilitate. Un montaj mai rapid (în sfârșit!) intro- duce și secvența în care rămâne pe teren doar antrenorul celor din Țăndărești, căci ceilalți sunt în tufișuri, doborâți de purgative. Cum ar fi arătat meciul în acel moment cu 11 adversari contra unui singur jucător? Să mai menționăm scăpări precum faptul că fotbaliștii din Movilița au numerele scrise pe spate direct pe piele, dar
chinezii nu mai au numere?! Rămânând la verosimilitate, nu prea putem înțelege cum antrenorul celor din Țăndărești ar putea avea acces la contul primăriei și ar putea transfera banii cuiva în localitatea vecină. Se fac matrapazlâcuri în România, dar nici chiar așa… Deși arătam la început că existau pre- mise pentru un umor măcar de nivelul serialului Las Fierbinți , am menționat deja câteva erori decisive. Scenele sunt excesiv de lungi și pline de replici cu poante vechi, încât spectatorul regretă raritatea momen- telor când camera se mișcă sau intervine montajul. Avem o adevărată antologie de glume preluate din folclorul urban actual, dar care nu prea ajută. Pentru mine, cel mai reușit moment comic este destul de autonom, adică are puțin de a face cu acți- unea filmului, ci eventual cu caracteriza- rea polițistului local. Este o scenă în care polițistul utilizează gesturi de dirijor de trafic pentru a goni de pe șosea un gânsac. Bogdan Naumovici apelează la prea multe soluții facile (îi iese doar utilizarea unor actori comici potriviți) și, din păcate, ne convinge prin acest film că regia și mon- tajul trebuie învățate. Pe de altă parte, mai multe scene, poate cele mai ambițioase, par inspirate din alte filme, mai ales de Emir Kusturica. Înmormântarea care întrerupe meciul amintește de cea din Vremea țiganilor (1988), în care personajele trec granița dintre Slovenia și Italia profitând de ceremonie, utilizarea purgativului tri- mite la Pisică albă, pisică neagră (1998), iar remorca improvizată din lemn pentru transportul jucătorilor din Țăndărești amintește de vehicule ciudate din alte filme ale lui Kusturica. Chiar apelarea la toate mijloacele pentru a câștiga meciuri de fotbal a mai fost utilizată la noi în alte comedii, precum Băieții noștri (Gheorghe Vitanidis, Anastasia Anghel, 1960), Totul
Marian Ţuţui B ogdan Naumovici a mai rea- lizat un scurtmetraj în 2020, Zimnicea , despre un oraș dărâmat de propagandiștii comuniști, deşi – până de curând – s-a crezut că a fost distrus de cutremurul din 1977. Am putea considera acest film o comedie neagră. Notorietatea de creator de poante pentru publicitate a lui Bogdan Naumovici, dar chiar sinopsisul și traile- rul filmului Țăndări păreau a promite o comedie de succes. În Movilița, o localitate de câmpie destul de tipică azi, depopulată și con- dusă de un primar (Alin Florea) care își perpetuează puterea cu ajutorul rudelor și acoliților, un pariu pe seama unui meci de fotbal cu echipa vecinilor din Țăndărești ar putea rezolva deficitul bugetar și chiar achiziționarea unor utilaje de luna park, care ar face satul atractiv pentru turiști. Personaje precum tânărul revenit din străinătate cu o pretinsă expertiză (aici Enrique, interpretat de Cristian Bota, care are, dacă poate să mă ierte Cristi Puiu, un precursor încă din 2001 în Ovidiu, interpretat de Alexandru Papadopol în
Alin Florea, Cristian Bota, Carmen Tănase și Nicodim Ungureanu
42
Nr. 1 | 2025
Made with FlippingBook - PDF hosting