Nordic Festival Vârstele omului, în filmul nordic
la morala istoriilor mici, ale acestor ființe sociale. Nu ştiu dacă e rodul selecției sau doar al întâmplării, dar programul de filme de la Nordic Festival pare a fi ales să pri- vească Omul în toate vârstele vieții sale, dar şi după extincție. Un puşti de vreo zece ani este protago- nist în lungmetrajul de debut al premiatei regizoare islandeze Ninna Pálmadóttir, intitulat Solitude ( Singurătate , 2023). Singurătatea nu este însă a lui, ci a per- sonajului principal, Gunnar (Þröstur Leó Gunnarsson), un vârstnic forțat să trăiască la oraş după ce ferma sa, la care a lucrat o viață, i-a fost răscumpărată de stat, în vede- rea construcției unui baraj şi a unui lac de acumulare. În micul său apartament, care nu poate nicicum înlocui frumosul spațiu nesfârşit al fermei, pătrunde bucuria, atunci când strămutatul se împrietenește cu băiatul care aduce ziare în cartier, Ari (Hermann Samúelsson). Beau ceai împreună, joacă şah, vorbesc (puțin). Până într-o zi, când mama copilului crede a descoperi că veci- nul ei singuratic îi abuzează sexual băiatul. Scandalul are consecințe pentru Gunnar. Dar nimic nu explodează în acest film, ce dezvoltă tema micului poştaş dintr-un scurtmetraj premiat al regizoarei, care a absolvit Tisch School of the Arts din New York. Dialogurile sunt puține, strict nece- sare dezvoltării narative, climatul filmului fiind unul subiectiv, al tăcerii şi liniștii care domnesc în viața lui Gunnar. Iar semnifi- cațiile se alcătuiesc la nivel vizual, din acți- unile personajului: înțelegem, de pildă, că este generos cu alți oameni, când face o uimitoare (pentru martori) donație a unei genți cu bani, la Crucea Roşie. Tăcut cum este, va rămâne însă neînțeles de cei din jur. Cu producția suedeză The Hypnosis ( Hipnoza , 2024) urcăm pe scara tempo- rală până în jurul vârstei de 30 de ani, cât are cuplul de antreprenori participanți la un seminar-concurs, la care caută finan- țare pentru proiectul lor, o aplicație pentru sănătatea femeilor. Atâta doar că Vera (Asta Kamma August) începe să se poarte ciudat,
mângâind un cățel imaginar, obligându-i şi pe ceilalți să o facă sau luând locul şi costumul de chelneriță. Nici prietenul ei (Herbert Nordrum) nu ştie ce să creadă şi o scuză față de ceilalți, spunând că purtarea ei este efectul terapiei prin hipnoză primite pentru a scăpa de fumat. Dezinhibarea ei depăşeşte limitele decenței, André este pus în încurcătură, cu atât mai mult cu cât simte că oricum le lipsesc abilitățile sociale de a se integra în acest tip de cultură corporatistă, care mimează autenticitatea. Şi pe care va sfârşi prin a o respinge şi el, lătrând precum câinele imaginar al Verei. Această come- die neagră, care creează cu bună-ştiință o stare de disconfort în rândul publicului, este debutul în lungmetraj, al scenaristului şi regizorului Ernst De Geer, care i-a adus mai multe selecţii și premii la festivaluri internaționale. De la copii porneşte şi conflictul dintre tinerii adulți din pelicula regizorului şi scenaristului norvegian Halfdan Ullmann Tøndel, intitulată Armand. Filmul, pe care îl revedem în Nordic Festival, după ce ne-a tulburat prima dată la Bucharest International Film Festival, se desfăşoară la un înalt nivel de tensiune ideatică, în lupta disperată a unei mame singure de a-şi apăra băiatul de șase ani de acuzația adusă de cumnata ei, că puştiul şi-a abuzat sexual verișorul. Asemenea lumilor fictive construite de bunicii săi, Liv Ullmann şi Ingmar Bergman, universul alcătuit de Halfdan Ullmann Tøndel este unul în care adevărul este o valoare de bază. Oamenii îl pot ascunde sau accepta, dar nu-l pot ignora. Aceasta nu este o lume post-adevăr, ci una cu dileme ibseniene. Iar regizorul redă acest imens tumult sufletesc printr-o poveste ce foloseşte forța concentrată a clasicei unități de spațiu şi de timp, recur- gând însă la tropi diverşi, cum sunt ieșirile în imaginar ale mamei, metafore menite a sugera frământarea ei mintală. Armand reprezintă un strălucit început de carieră cinematografică al regizorului de 34 de ani, care a meritat pe deplin premiul pentru
Sanda Vişan S teaua Nordului pare să fi fost, simbolic, punctul central în jurul căruia cele cinci state septentrionale reprezentate la Bucureşti – Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia şi Islanda – au alcătuit expedi- ția culturală oferită publicului sub titlul Nordic Festival. Dacă, în anii anteriori, Nordic Film Festival aducea la Bucureşti numai pro- ducții cinematografice, anul acesta, între 13 şi 16 februarie, noii organizatori (repre- zentanțele diplomatice ale celor cinci țări în România) au propus publicului cele patru puncte cardinale ale unui eveniment multidisciplinar: mai puține filme (doar opt lungmetraje şi două animații pentru copii), alături de evenimente literare, con- certe şi dezbateri pe teme de actualitate, cum ar fi inteligența artificială generativă, educația, patrimoniul cultural sau tranziția verde – oferte care, din cauza suprapune- rilor de programare, au impus multora alegeri stricte. Pentru primul Nordic Festival, au fost selectate filme ce s-au concentrat pe analiza relațiilor interumane în medii restrânse (familie, grup de lucru, vecinătate). Deşi unele dintre pelicule au câştigat premii la festivaluri internaționale, reprezentativita- tea lor pentru cinematografiile respective nu apare între criteriile de selecție clar formulate de organizatori, care, în acord cu avansul societăților nordice, au subli- niat prioritar respectarea parității de gen, numărul regizoarelor şi cel al regizorilor fiind egal. Filmele prezentate în 2025 la Nordic Festival, aproape toate premiere în România, se desfăşoară în universuri umane intime, alegere determinată poate de restrângerile bugetare postpandemice pe care le-a suferit pretutindeni industria cine- matografică. Realizatorii peliculelor sunt interesați de istoriile personale ale oameni- lor, desfăşurate în mediul lor limitat, reflec- ția socială (dacă există) restrângându-se
62
Nr. 1 | 2025
Made with FlippingBook - PDF hosting