FESTIVALURI
debut, Caméra d’Or, câştigat în 2024 la Festivalul de la Cannes. Tot o mamă aflată la jumătatea vieții este figura centrală în lungmetrajul de debut, Loveable (2024), imaginat de Lilja Ingolfsdottir, scenarista şi regizoarea nor- vegiană, absolventă a Şcolii de Film din Londra şi a celei din Praga, celebra FAMU. Actrița Helga Guren ține pe umerii ei între- gul film, fiindcă povestea e construită în jurul tinerei mame care reuşeşte, cu insis- tență, să construiască o relație de iubire cu un muzician, să-l ia de soț, să facă încă doi copii, pe lângă cei doi dintr-o căsătorie ante- rioară, şi să obțină, după şapte ani de con- viețuire, divorțul dorit. Pentru că frustrarea ei a crescut, şi-a sacrificat cariera, crescân- du-i pe copii, în timp ce el a continuat să plece în turnee, iar viața casnică a ajuns să o sufoce. Cine e vinovat de acest eşec? Filmul este un atent studiu de caractere, dispus pe mai multe etaje, ce îşi dezvăluie treptat surprizele, de la mânia ei împotriva soțului, la chestionarea propriului comportament, la ședințe de psihoterapie sau autoanaliză în faţa oglinzii şi la descoperirea imaginii sale din adolescență, aşa cum i-o dezvăluie propria mamă. O altă mamă – singură – a doi copii, dar de această dată în Laponia anului 1984, se află în centrul unei istorii din perioada răz- boiului rece, intitulată The Missile (2024). Racheta misterioasă creează zarvă în mica localitate, invadată cu această ocazie de oficiali, militari şi presă. Circumstanțele se dovedesc un bun prilej pentru tânăra mamă de a deveni jurnalistă la presa locală, dar şi de a se elibera de un soț abuziv. Filmul, scris şi regizat de Miia Tervo, are un tip incongruent de desfăşurare a conflictu- lui, cu secvențe ce par autonome, lăsând impresia de proiect nefinisat. Copenhaga nu există , declară peremp- toriu regizorul danez Martin Skovbjerg, în acest film, din 2023, cu aspect de mister polițist, dar lipsit de polițiști, deoarece cer- cetarea împrejurărilor în care a dispărut o tânără este făcută de tatăl ei (Zlatko Buric, aici amenințător, dar pe care ni-l amintim plin de vervă în Triunghiul tristeții , al lui Ruben Östlund). Şi unde are loc anche- tarea iubitului fetei dispărute? Într-o casă părăsită. Mărturiile se adună, scoțând la iveală că, pentru cei doi, Copenhaga chiar nu exista, fiindcă, în inima oraşului, ei
aleseseră o altă viață şi o altă lume. Dacă, la Nordic Festival, organizatorii au privilegiat opere cinematografice de început, primul sau al doilea film al unor tinere cineaste sau tineri cineaşti, ei au adus la Bucureşti şi un film-cult, Pusher ( Traficantul de droguri ), debutul spectaculos al scenaristului şi regi- zorului Nicolas Winding Refn, din 1996, pe când autorul avea 26 de ani. La București a fost proiectată versiunea restaurată, prezen- tată în 2024 în secțiunea „Venice Classics” a Festivalului de la Veneția. Cele câteva zile pe care le are la dispoziție un mic tra- ficant matur, pentru ca fie să-i plătească marfa pierdută baronului sârb al drogurilor (acelaşi Zlatko Buric), fie să fie lichidat, sunt construite ca un bine ritmat neo-noir, desenând, în regimul nocturn al peliculei, portrete bine conturate ale personajelor violente din această lume subterană, prin- tre care Frank (expresivul Kim Bodnia) şi prietenul său Tonny (debutul flamboaiant al lui Mads Mikkelsen). În schimb, în comedia care a deschis Nordic Festival, Family Time ( În familie , 2023), scenarista şi regizoarea finlandeză Tia Kouvo i-a adunat pe membrii de toate vârstele, de la nepoți la bunici, ai unei fami- lii reunite de Crăciun. Regizoarea pare să țină sub observație acest grup care petrece timp în familie aşa cum s-a obişnuit, cu certuri între adolescente, alcoolismul bunicului sau munca în exces a bunicii. Maniera aceasta observațională de a filma, care ține personajele în planul îndepărtat al unor cadre generale, cu o lumină caldă, dar pâlpâindă, de Crăciun, va fi făcut eco- nomie la finanțarea machiajului actorilor, dar ține la distanță şi privitorul, care se uită la această mică încăpere ca la un acvariu din care nimic nu iese în relief. Povestea aceasta de Crăciun, din care personajele vor ieşi aşa cum au intrat, a fost selectată şi premiată la festivaluri internaționale de film, începând cu cel de la Berlin.
Singurul documentar, tot un debut, inclus în selecția Nordic Festival 2025, The Andersson Brothers (2024), este la fel de interesant ca un film de ficțiune, fiindcă nepoata (de frate) a celebrului regizor suedez Roy Andersson face spectacol cinematografic cercetând cauzele pentru care cei patru frați au trăit la distanță unul de altul, cu vieți atât de diferite. Regizoarea Johanna Bernhardson recurge la arhiva video a familiei pentru a evoca momente din trecut, dar le pune şi întrebări inco- mode fraților care mai trăiesc, acum bătrâni. Răspunsurile nu ocolesc nici ele adevărul: Roy, de pildă, recunoaşte că bea şi face elogiul alcoolului ca stimulator al imaginației, deşi acum îşi duce existența retras într-un orăşel, după ce a trăit şocul renunțării la studioul de filmare. Această mică paradă a umanității nor- dice, la diferitele ei vârste, se încheie, ca viața însăşi, cu moartea, în dramedia dul- ce-amară Driving Mum (2022). Scenaristul şi regizorul islandez Hilmar Oddsson ştie exact cum să echilibreze tonurile schim- bătoare din acest road movie, în care fiul vârstnic şi ascultător (din nou, Þröstur Leó Gunnarsson) îşi conduce mama moartă şi machiată (Kristbjörg Kjeld), așezată pe scaunul din spate, spre oraşul din sud unde ea a cerut să fie îngropată. Călătoria prin peisajele spectaculoase prilejuieşte diverse întâlniri, printre care una esențială, cu fiica sa neştiută, ascunsă de mama egoistă, care l-a vrut doar pe el alături de ea, la înde- părtata fermă. Şi, desigur, chiar şi moartă, mama are răspunsuri la orice. Dar ima- ginea vieții sale pierdute stârneşte revolta fatală în sufletul bărbatului, care va risipi în vânt cenuşa mamei, aşa cum ea nu voia cu niciun chip. Filmată în alb-negru, pelicula aminteşte de comicul coroziv al regizoru- lui finlandez Aki Kaurismäki, alcătuind, din carbonul pur al povestirii simple, dar esențiale, un diamant strălucitor.
Hermann Samúelsson și Þröstur Leó Gunnarsson în Singurătate (r. Ninna Pálmadóttir)
Nr. 1 | 2025 63
Made with FlippingBook - PDF hosting