Unei vârste mai mici s-a adresat agrea- bilul Hei, piciule! / Hahó, Öcsi! (György Palásthy, 1971), uzând de filmări combi- nate care au premers Veronica Elisabetei Bostan și incluzând secvențe de animație nu tocmai acaparante. Mai reușit a fost filmul de păpuși Aventurile veveriței Mishi / Misi Mókus kalandjai (Ottó Foky, 1984, după serialul TV pe care îl realizase în 1982), urmărit cu plăcere și pe ecranele românești, când ne mai uitam doar peste gardul vecinilor. Desigur, în domeniul celei de-a „opta arte”, vârful Săptămânii filmului maghiar a fost Pelikan Blue / Kék Pelikán (László Csáky, 2024), distins cu Premiul pentru cel mai bun lungmetraj la Animest 2024. Povestea unei rețele care falsifica bilete de tren internaționale în anii ’90 este tratată cu nonșalanță, pe ideea – astăzi în vogă activistă – că ceea ce este liber (locuri în vagoane, case părăsite etc.) poate fi ocupat de oricine. Într-un trend ascendent se află și libertatea dată elevilor, așa cum reiese din Punct negru / Fekete pont (Bálint Szimler, 2024): un puști introvertit, întors din Germania, dă un nume obscen echipei pe care și-a înscris-o la un concurs școlar și intră în colimatorul retrogradului profesor de sport, care începe să-l per- secute. Victima își găsește apărătorul în persoana unei tinere profesoare asupra căreia fac bullying colegii de catedră, ace- iași care asistă impasibili la concedierea fără aviz a unui cadru didactic, pentru că era membru al unui ONG. Deriva lumii
de astăzi își găsește un simbol și în tatuaje, tema documentarului Cusut cu cerneală / Varrat (Márta Anna Kempf, 2023). Pe versantul temporal complementar, cel al „seniorilor”, două producții s-au axat pe personaje trimise de familie la azil. Ceva păsări / Valami madarat (Dániel Hever, 2023) dezvoltă bătătorita idilă platonică dintre bătrânul asistat și sora medicală tinerică, refuzul romanțiosului fiind una dintre calitățile acestui film. Printr-un fin simț al umorului s-a remarcat Diseară vom ucide / Ma este gyilkolunk (Péter Fazakas, 2024), în care un fost star al serialelor TV polițiste este adus de fiul său la un cămin pentru actorii bătrâni. Aici, șarmul său fanat face în continuare ravagii sentimen- tale, iar rutina lucrului la policier îl deter- mină să țeasă un scenariu pe marginea unei potențiale crime care s-a produs prin- tre artiștii pensionari. În rolul lui Tivadar Tolnai (vedeta cu look à la Peter Gilmore), András Kern își intersectează propria bio- grafie, căci și el revine pe platouri, cu poftă de joc, după opt ani de absență. În perimetrul vârstei a treia a evoluat și acțiunea a două dintre cele zece scurtme- traje aflate în program. Primăvară / Tavasz (Fruzsina Roszik, 2024) are în prim-plan o prestigioasă actriță de teatru, Olga Antal, în rolul unei vânzătoare la un magazin de mobilă care, probabil stârnită de paturile cărora trebuie să le facă proba, încearcă o întinerire, pentru care recurge doar la salonul de coafură. Portocală / Narancs
(Nóra Horvath, 2024) aduce aura vră- jitoriei, pe care terestrul nu face decât s-o maculeze. Între titlurile „scurte” s-a numărat și Mânzul șarg, povestea primului film maghiar de succes / Sárga csikó – az elsö magyar sikerfilm története , prin care asiduul cercetător al cinematografiei mute Bálint Zágoni reface – într-o manieră cu pronunțat caracter informativ – filmul turnat la Cluj în 1914, din fotogramele și puținele bucăți de peliculă rămase din ecranizarea piesei clasice a lui Ferenc Csepreghy, demersul de pionierat al regi- zorului Felix Vanyl, trimis de coproducă- torul francez Pathé, părând a fi urmărit de aripa neagră a unui blestem. Pentru acei cinefili bucureșteni mai atrași de contemporaneitate decât de isto- rie, clou-ul festivalului din noiembrie anul trecut, al cărui coordonator competent și dedicat a fost din nou Magdolna Csegedi, l-a reprezentat Cădere liberă / Magasmentés (Andras Fésös, 2023), în rolul principal cu Bogdan Dumitrache, care compensează prezențele mai rare în filmele românești (satiric-ateistul Băieții buni merg în rai , Radu Potcoavă, 2024) cu o partitură vastă în producția maghiară, la limita forțării psihologice scenaristice. Degringolada morală a salvatorului vieților celor care vor să se arunce de la înălțime este ipostaziată memorabil, mecanismele șantajului TV, dar și ale celui sentimental din partea copiilor, constituind backgroundul pentru o evoluție actoricească de intensă trăire dramatică.
Filmikon Spre un sens mai înalt
de cedări strategice pe un câmp de luptă spiritual, dat fiind că pe fronturile reali- tății cuvântul Vaticanului e luat în deșert. Iată de ce este respectabilă continuarea tradiției acordării, la multe manifes- tări internaționale, a Premiului Juriului Ecumenic, lucru care a început în 1973, sub auspiciile colaborării dintre OCIC (Organizația Cinematografului Catolic), devenită în 2001 Signis și Interfilm (Organizația Internațională Protestantă
pentru Cinema). Din anul 2024, festivalul Filmikon, al cărui selecționer este criticul Ileana Bîrsan, își propune să ofere publi- cului român, de-a lungul unei săptâmâni, producții recente care au fost laureate cu acest premiu. Chiar dacă acestea, în gene- ral, sunt filme care au fost deja difuzate în țară, evenimentele conexe lor le pot pune într-o nouă lumină. Asociația Signis România a avut ca punct central al celei de-a doua ediții a
Dinu-Ioan Nicula O dată cu ieșirea catolicismului din avanscena leadershipu- lui european – fapt petrecut după decesul Papei Ioan Paul al II-lea –, rolul său a căpătat o pronunțată nuanță culturală, de apărare a valorilor istorice ale civilizației creștine și de expri- mare a unei atitudini umaniste, deziderate pentru a căror salvgardare a fost nevoie și
66
Nr. 1 | 2025
Made with FlippingBook - PDF hosting