Tudor
să fac «ciné-vérité», dar fata fermecă- toare circulă prin tot Bucureştiul, par- curge multe şi diferite medii, oferindu-mi posibilitatea de a prospecta oraşul nostru, de a-l înfăţişa în adâncime din punct de vedere viaţă, locuri, oameni”. Interpreta încă nu era deconspirată, însă în scurt timp numele ei va fi dat publicității: Margareta Pâslaru, vedetă a muzicii ușoare, dar și actriță în montarea lui Ciulei cu brechtiana „Opera de trei parale”, la Teatrul Bulandra. Scenariul lui Radu Cosașu „Un balon- zaid pentru singurătate”, intrat în lucru ca „Această fată fermecătoare”, aduce în prim-plan o starletă, Ruxandra Vancu, abia ieșită de pe băncile liceului și care, după ce pică la examenul de la IATC, încearcă să intre în cinematografie prin armele unei seducții mai mult adolescentine decât de vampă. Cea dintâi redare pe marele ecran a unui București cosmopolit (latură pe
care directorul de imagine Tiberiu Olasz insistă până spre facticitate), Un film cu o fată fermecătoare (titlul final) e rodul unui demers echivoc: intenția moraliza- toare este o acoperire pentru expunerea unei lumi cum nu s-a mai văzut pe ecra- nul românesc sau avem de-a face cu o satiră la adresa vânării succesului lejer, pe care poate chiar Margareta Pâslaru îl întruchipează? Altfel, de unde premisa popularității neexplicate de care dintru început aflăm că se bucură Ruxandra Vancu? Inevitabil, întrebarea retorică se coroborează cu remarcile mefiente la adresa solistei, făcute de Bratu în volumul amintit. La aproape șase decenii, acum când șlagărele Margaretei nu mai sunt ascultate decât de o mână de oameni, a rămas realizarea ei actoricească pură, por- tretul mereu repetabil al pseudo-divei, care cu jucată candoare și cu compromisuri
acceptabile profită de bărbați, fie regizorași de la Buftea, fie ingineri găsiți la întâmplare în cartea de telefon. Inoxidabilul tandem masculin Ștefan Iordache – Emmerich Schäffer e în continuare un icon al mas- culinității autoamăgitoare, dusă de lesa posesivității. Happy-end-ul filmului, cu reușita la castingul buftean a flușturaticei Ruxandra, a indignat tardiv atât oficiali- tățile prin premierea amoralismului, cât și breasla prin sugestia că se poate reuși și așa, pe tărâmul celei de-a șaptea arte. Ca urmare, filmul a fost scos de pe ecrane după câteva zile, iar Bratu chemat spre a modifica finalul (solicitare din care nu face o dramă, în cartea sa!). Confruntând cronicile de premieră cu copia existentă acum și ținând cont că, în mod ciudat, nu s-a păstrat niciun metru de peliculă înlo- cuită, putem face ipoteza că schimbările au vizat probabil exclusiv coloana sonoră; în
72
Nr. 1 | 2025
Made with FlippingBook - PDF hosting