review
Carol
de analizat ce aduce nou mai alesdintr-o perspectivă formală. Este unul dintre cele mai minuţios lucrate filme ale sale, ceea ce este, în acelaşi timp, punctul forte al filmului, dar şi marea lui problemă. Ocupându-ţi timpul încercând să descifrezi povestea şi să empatizezi cu personajele, ratezi adevărata valoare a filmului, și anume temele pe care le explorează prin încadratură, compoziţie, montaj şi alte elemente expresive ce ţin de tehnic. Prezentând „Carol” la Cannes 1 , Haynes spune că filmul este foarte mult despre perspective, despre a privi și a fi privit – voaierism. În primă fază, privim prin ochii unui personaj masculin minor (o ironie la adresa male gaze -ului) care le urmăreşte pe Therese şi Carol purtând o discuţie ce ne este revelată abia la sfârşitul filmului. După aceea privim prin ochii lui Therese care, urmărind prin fereastra unui taxi o femeie care seamănă cu Carol, îşi aminteşte de prima oară când a văzut-o - elegantă, machiată şi îmblănită. Apoi începe povestea propriu-zisă, în ordine cronologică. Întâi ni se prezintă viaţa plictisitoare a protagonistei înainte să o cunoască pe Carol şi prima lor întâlnire la magazinul de jucării unde cea dintâi lucrează. Carol îşi uită/lasă mănuşile pe tejghea, drept pentru care cele două au ocazia unei a doua întâlniri. Fascinația reciprocă evoluează în dragoste şi dragostea într-o relaţie al cărei parcurs e mereu ameninţat de bărbaţii din vieţile celor două. Iniţial, regizorul apelează la simboluri ca să ne descrie cele două personaje 2 : Therese e asociată cu păpuşile închise în cutii, aşa cum ea e prizonieră în spatele tejghelei, într-un loc de muncă
Statele Unite ale Americii 2015 regie: Todd Haynes scenariu: Phyllis Nagy
imagine: Edward Lachman montaj: Affonso Gonçalves muzică : Carter Burwell distribuţie : Cate Blanchett, Rooney Mara, Sarah Paulson, Kyle Chandler, Jake Lacy
de Alexandru Mircioi
După ce a lipsit opt ani de pe marele ecran, Todd Haynes revine cu un film despre povestea de dragoste dintre Therese Belivet (Rooney Mara) şi Carol Aird (Cate Blanchett), adaptată de scenarista Phyllis Nagy după un roman de Patricia Highsmith, „The Price of Salt” („Preţul sării”, 1952). Idila spring-autumn dintre aspiranta fotografă de douăzeci de ani şi casnica burgheză readuce nişte teme preferate ale regizorului precum femininul în criză („Safe”/„În siguranţă”, 1995) şi relaţiile queer („Far from Heaven”/„Departe de paradis”, 2002; „Poison”/„Otravă”, 1991), dar şi nişte elemente de formă ca preferinţa pentru perioada anilor ’50 („Mildred Pierce”, 2011) sau melodramă („Mildred Pierce”, „Far from Heaven”). Însă, la „Carol” e mai interesant
12
REVISTĂ DE CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ
Iulie 2016
Made with FlippingBook Ebook Creator