review
și anume, pictura. Regizorul pare că se îndrăgostește subit de tânără și nu este deloc subtil în a-i arăta acest lucru ei sau nouă, spectatorilor. Sentimentele de adulație și flatare apar mai cu seamă în atelier, când acesta îi ține un discurs emfatic, desprins parcă dintr-o listă cu cele mai anoste și clișeice cuvântări ce țin de sensibilitate și de forțe creatoare. Așteptările spectatoriale vin odată cu așteptările, încercările comice și, în același timp, misterioase ale bărbatului. Seara se prelungește cu o ieșire într-un sushi bar, unde amândoi încearcă, finalmente, să se lase prinși în mrejele celuilalt, cu toate că scopurile nu sunt și nu vor fi nici către final pronunțate, ci doar marcate de un aer ușor romanțios, mai ales din partea bărbatului care exagerează și dramatizează propria sa îndrăgosteală spontană. Noaptea celor doi se termină în casa unei gazde, prietenă a personajului feminin, unde regizorul acceptă să vină și să se lase și el, la rândul lui, adulat de către prietenii fetei. Dar dacă nimeni nu-și poate da seama ce urmează să se întâmple în acea „felie de viață”, care, pe bună dreptate, se circumscrie absolut acestei sintagme, atunci tratările ironice ale celorlalte personaje episodice față de regizor, cicălindu-l mereu cu bârfele pe care le auziseră despre el și afirmând că discursul lui de la atelier – pe care tânăra îl pusese pe tavă în fața prietenelor sale folosind propriile lui cuvinte – seamănă cu majoritatea afirmațiilor pe care le dă în interviuri, conturează, de fapt, cromatica patetică asociată aproape exclusiv personajelor masculine prezente în filmele lui Hong. Ironia de la final este și mai mare, când, supărat pe criticul de film din cadrul festivalului la care participase (pentru că îl întrebase ce înseamnă filmul pentru el), acesta este incapabil să răspundă concis – probabil din cauza mahmurelii din noaptea precedentă – , bâlbâindu-se în aceleași și aceleași cuvântări ale unui profet alcolizat și iritat; ceea ce anunță o posibilă frustrare generală a tuturor cineaștilor care sunt presați până în adâncul oaselor să răspundă unei întrebări atât de dificile, și în același timp, atât de stupide. Cel de-al doilea fir narativ cuprinde fațete preschimbate ale personajelor principale, trecând prin același proces comun de cunoaștere „totală”, profund spirituală și sensibilă. Atitudinea personajelor se schimbă, atât în raportul relației lor, cât și din punct de vedere emoțional. Tânăra pictoriță pare mai rezervată și mai docilă, în timp ce regizorul pare mai puțin măgulitor, dar mult mai expansiv și dramatic, având numeroase secvențe și momente filmice care să instige la amuzament sau bănuială. Spre exemplu, acasă la prietenii tinerei, acesta se preface că leșină, păcălindu- le pe cele două femei, și apoi începe să se dezbrace în fața acestora, fără a emana sex-appeal. Este scuzat și iertat, purtându-și eticheta de „artist” și explicându-le că uneori îi place să joace în fața oamenilor. Trecând prin aceleași evenimente, comportamentul masculin pare să se redreseze de la un moment la celălalt și să inspire un suflu mai decent, mai sincer,
în concordanță cu prezența gingașă a personajului feminin. Totodată, finalul celei de-a doua versiuni reflectă o stare de bine, de așa-trebuie-să- se-întâmple, cu o reușită din partea regizorului și o revedere cu fata de care se îndrăgostise cu o seară în urmă. În fine, cea de-a doua versiune, un pic mai centrată pe interiorizarea personajului feminin, folosindu- se totuși de caraghioslâcurile masculine, vorbește despre singurătate, o tematică recurentă în filmografia regizorului sud-coreean. Instrumentele formale ale regizorului sunt tehnica two-shot , din profil sau semi-profil, plan mediu sau întreg, și zoom -urile tendențioase. Așezarea personajelor față în față, urmărind variațiuni de dialoguri, atrage atenția asupra asemănărilor și contrastelor dintre personaje, deseori creând un efect oarecum satiric și absurd, semnalând împotrivirea unuia sau încăpățânarea celuilalt, și atingând, desigur, un grad de inocență și naivitate. Fără a se servi prea mult de un montaj rapid sau de un decupaj „exuberant”, mizanscena filmului (ca în marea majoritate a filmelor lui Hong) se evidențiază prin corporalitatea și comunicarea non-verbală a actorilor/personajelor. Zoom -urile prompte reprezintă cea mai facilă modalitate de captare a realului afectiv, deseori în plină corespondență cu trăsăturile de caracter deja gândite. Abordând două alternative ale unei versiuni, regizorul sud-coreean pare că vrea să exploateze percepția publicului și să contribuie la un inside joke între spectatori și personajele filmului, amintindu-ne la fiecare replică recurentă sau moment interceptat în minte că există o oarecare inabilitate de a contura cu precizie un eveniment trecut. Cu toate acestea, în cea de-a doua variantă există destule „greșeli” vizuale depistabile în contrast cu prima variantă. Unghiulația și plantația sunt și ele, la rândul lor, semne vizuale care îl atenționează pe spectator că ceva s-a schimbat, dar că nu e departe de ceea ce a fost; spre exemplu, secvența din atelierul fetei, primul cadru surprinzând mâna acesteia care amesteca un pigment de culoare verde neon, în timp ce în prima variantă pigmentul era de culoare roz, ambele fiind folosite în tabloul ei. „Right Now, Wrong Then” este, în fond, o șmecherie destul de structurată, care transpune o poveste aproape romantică printr-o serie de evenimente interpretate greșit, atât din perspectiva femeii, cât și din cea a bărbatului sau chiar și a personajelor cu care cei doi interacționează. Filmele lui Hong Sang-soo amintesc oarecum de exercițiile tragi-comice din filmele lui Woody Allen, portretizând diferite alter-ego-uri ale sale – spre exemplu, un tipar ar fi regizorul narcisist care primește aprecieri doar din partea femeilor (în filmul lui Hong, toate femeile îl flatează, pe când criticul de film din cadrul festivalului modest la care participă îi pare a fi un nesuferit și înfumurat) – , și modelează aceeași anecdotă în feluri divergente, emoționale, care necesită și, în același timp, interacționează cu memoria spectatorială.
21
Made with FlippingBook Ebook Creator