studiu critic
VIDEOGRAME DINTR-O REVOLUȚIE HARUN FAROCKI ȘI ANDREI UJICĂ (prima parte)
Studiul de față face parte dintr-o serie de dosare de analiză critică dedicate filmelor românești incluse în programul de educație cinematografică non-formală pentru liceeni Éducation à l’Image, organizat de Societatea Culturală NexT și poate fi descărcat integral si gratuit de pe site-ul Editurii LiterNet.
de Andrei Gorzo
POVESTEA UNEI REVOLUȚII, DAR ȘI A UNOR CAMERE DE FILMARE
e analizată în voice-over în a doua secvenţă din film (prima de după genericul de început; înaintea acestuia mai există și o secvenţă- prolog). După cum suntem informaţi prin voice-over în timp ce privim înregistrarea datorată acestei camere, e vorba despre o înregistrare făcută de la fereastra unui cămin studenţesc timișorean. Data și ora înregistrării au rămas înscrise în imagine: 20 decembrie, ora 11:48. Ce vedem? În primul rând, blocuri. Niște copaci despuiaţi hibernal. Printre blocuri, un petic de cer senin. Abia în planul cel mai îndepărtat al imaginii se poate vedea o coloană de oameni mărșăluind („spre centrul orașului”, ne informează voice-over - ul). Sunt oameni ieșiţi să protesteze împotriva regimului Ceaușescu. Această primă vedere cu ei (imaginea 1) este
În decembrie 1989, o revoltă populară izbucnită la Timișoara și extinsă ulterior la București a dărâmat dictatura lui Nicolae Ceaușescu. Coregizat la scurtă vreme după evenimente de către germanul Harun Farocki și românul Andrei Ujică (fugit în 1981 de sub dictatura lui Ceaușescu și stabilit tot în Germania), „Videograme dintr-o revoluţie”/ „Videogramme einer Revolution” este departe de-a fi un documentar convenţional-informativ: nu conţine interviuri luate de realizatori cu participanţii la evenimente și, deși pe banda sonoră intervine din când în când o voce (un voice-over ), cu precizări, observaţii sau reflecţii, aceasta nu-și asumă sarcina de a rezuma evenimentele revoluţiei de-a fir a păr, de a-i identifica pe toţi participanţii cu nume și biografii etc. Povestirea evenimentelor, reconstituirea lor, este realizată de Farocki și de Ujică prin punerea cap la cap a înregistrărilor
unor camere de filmare: camere ale Televiziunii Române – care la vremea aceea era una singură și care a jucat un rol important în Revoluţie, transmiţând-o în direct –, dar și camere mânuite de operatori neprofesioniști. Fideli unei intenţii anunţate încă din secvenţa a doua, în care vocea de pe coloana sonoră a filmului analizează cu aplicaţie imaginea pe care o vedem, Farocki și Ujică nu spun doar povestea evenimentelor revoluţiona- re din decembrie 1989, ci și povestea sau mai bine zis poveștile camerelor care au înregistrat acele evenimente. În ce fel? Povestea camerelor (1): de la teamă la implicare Prima cameră care a captat ceva din momentul revoluţionar decembrie 1989 este cea a cărei înregistrare
24
REVISTĂ DE CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ
Iulie 2016
Made with FlippingBook Ebook Creator