dosar
puse de aceasta unui procuror vertical şi neînduplecabil (Jean- Louis Trintignant) în investigarea lichidării lui. Deşi este un tur de forţă cinematografic (estetic vorbind, traiectoria înfierbântată şi trepidantă a camerei e impresionantă şi greu imitabilă), „Z” nu lasă spectatorului prea multe opţiuni de interpretare sau de interogare a fundalului, deoarece trasează de la început o lume împărţită maniheist între răi (forţele militare conducătoare) şi buni (grupul politic de stânga din care provine candidatul), dintre care cei din urmă ocupă de la început un loc minoritar şi oprimat. Deşi, la un prim nivel declarativ, „Z” luptă cu toate forţele pentru a dovedi legitimitatea scopurilor stângii, tocmai această pedală apăsată verbal şi procedural e cea care delegitimează demersul politic al filmului şi care, cel mai important, înceţoşează contextul politic la care se face referire. Dimensiunea spectaculară şi exacerbat-emoţională- care-te-ţine-cu-sufletul-la-gură a filmului lui Costa-Gavras e cea care împinge în afară o dezbatere politică serioasă şi care închide accesul la înţelegerea epocii în care a fost asasinat Grigoris Lambrakis, politicianul grec din al cărui caz se inspiră „Z”. Pentru o bună parte din film, el ne rămâne în amintire ca un erou romantic, simbol al unei revoluţii care ar fi putut fi, pe care îl plângem mai degrabă prin intermediul suferinţei soţiei lui (Irene Papas), dar despre care, în fond, nu aflăm nimic mai mult decât că avea bune intenţii. Sentimentul pierderii lui e înlesnit de maşinaţiunile machiavelice ale membrilor juntei de a împiedica mecanismele justiţiei, dar, în final, „Z” consolidează spectatorului, la fel ca „À peine j’ouvre les yeux”, tocmai ceea ce (nu) ştia deja despre context. În acest sens, cele două filme din epoci atât de distante funcţionează ca refracţii ale unor viziuni impersonale și globale despre contextele particulare abordate, viziuni care le precedă apariţia şi care rămân intacte în urma lor. Pe scurt, ecoul lor politic este inaudibil. Atât dezbaterea iniţiată de Comolli şi Narboni cât şi filmul lui
Costa-Gavras apar într-un moment de culminaţie al energiilor politice şaizeciste, respectiv după mişcarea anti-război din SUA, după momentul Mai ’68 şi după mişcările de decolonizare din aşa-numita Lume a Treia, când şi climatul cinematografic gravita în jurul temelor revoluţionare, de rezistenţă sau de contestare a politicilor guvernamentale (imperialiste); numai în perioada 1969-1971, de exemplu, apăreau, în afară de „Z”, filme contestatare sau orientate politic ca „Medium Cool” (r. Haskell Wexler, 1969), „L’armée des ombres” / „Armata umbrelor” (r. Jean-Pierre Melville, 1969), „Queimada!” (r. Gillo Pontecorvo, 1969), „If…” / „Dacă…” (r. Lindsay Anderson, 1968), „Che!” (r. Richard Fleischer, 1969), „Indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto” / „Anchetă asupra unui cetăţean mai presus de orice bănuială” (r. Elio Petri, 1970) sau „Il conformista” / „Conformistul” (r. Bernardo Bertolucci, 1970), pentru a da doar câteva exemple. Această tendinţă intensificată de sondare a realităţilor politice în cinema la sfârşitul anilor ’60 a fost anticipată de filme precum „Soy Cuba” / „Eu sunt Cuba” (r. Mihail Kalatozov, 1964), „La battaglia din Algeri” / „Bătălia pentru Alger” (r. Gillo Pontecorvo, 1966) sau „La hora de los hornos” / „Timpul furnalelor” (r. Fernando Solanas, Octavio Getino, 1968) de apariţia celui de-Al Treilea Cinema, în genere, şi s-a tot ramificat până prin anii ’70-’80, ajungând până în Noul Cinema German la reprezentări ale lipsei de obedienţă politică (terorism) în filme de Margarethe von Trotta, Rainer Werner Fassbinder sau chiar Alexander Kluge. Chiar şi Jean- Luc Godard intra la sfârşitul anilor ’60 în faza militantismului cinematografic, care s-a suprapus perfect peste desfăşurarea energiilor şaizeciste de la sfârşitul decadei. După cum tot Fredric Jameson arată, anii ’60 – în sensul epuizării energiei lor – s-au terminat undeva prin 1972-1974 3 . O privire asupra filmografiei lui Costa-Gavras e importantă în acest context de intensă explorare şi contestare a grilelor
33
Made with FlippingBook Ebook Creator