dosar
REVOLUȚIA MEXICANĂ DE-A LUNGUL SECOLULUI FILMULUI
de Alexandru Vizitiu
O scurtă descriere a unei revoluții sângeroase
Istoria Revoluției Mexicane (1910 - 1919) reprezintă istoria complicată a unei insurecții sângeroase care a provocat peste un milion de morți și foarte puține schimbări pentru clasele de jos care au pornit-o. Cauzele revoluției îl au în centru pe președintele Porfiro Díaz, care pe tot parcursul dictaturii sale a vândut resursele țării unor magnați străini (mai ales americani). Țăranii „sufereau zilnic efectele sărăciei și foametei,” iar disidenţii erau pedepsiţi cu brutalitate. În 1910, după ce Díaz fusese acuzat de fraudă electorală în primul tur de alegeri cu adevărat democratice (așa cum le numea Diaz într-un interviu acordat jurnalistului James Creelman în 1908 1 ), poporul s-a aliat în jurul lui Francisco I. Madero – unul dintre puținii contracandidați ai lui Díaz care a avut norocul să nu fie asasinat de guvern. Primul an al revoluției a fost relativ pașnic (pentru o revoluție): Díaz a fugit repede la Paris, iar Madero a fost numit președinte, cu ajutorul unor aliați faimoși ca Francisco „Pancho” Villa și Emiliano Zapata. Însă aceasta a fost liniștea dinaintea furtunii. La patru luni de la numirea lui Madero în funcție, acesta a fost asasinat pe 9 februarie 1911 în cadrul unei lovituri de stat coordonată de generalul Victoriano Huerta. Au urmat nouă ani de lupte, alianțe și contra-alianțe, de măcel și haos. De-a lungul timpului, și în ciuda milioanelor de victime și a evenimentelor complicate din spatele acestui conflict, Zuzana Pick scrie că revoluția a fost redusă la o simplă poveste despre lupta dintre bine, „ce a pus în prim-plan figuri ca Francisco I. Madera, Pancho Villa și Emiliano Zapata și nu masa de bărbați și femei [țăranii, muncitorii și indienii] fără nume care au participat [și au murit] la revoluție” 2 – și rău.
Legendele frontierei s-au dovedit a fi ofertante pentru Hollywood. Pentru publicul american, filmele western erau considerate o oglindă către trecut. Iar pentru studiourile hollywoodiene, westernul a fost un gen relativ ieftin (cu platouri și recuzită ce putea fi reciclată de la film la film), definit de situații, arhetipuri și conflicte ușor de recunoscut (și de reprodus). Ce importanță are westernul în formarea legendei Revoluției Mexicane? Aceasta a fost prima revoluție filmată, cu „fotografi și cameramani care au fost integrați de liderii revoluției în rândul armatelor, pentru a înregistra revoluția” 5 . Și când pozele și materialul filmat de acești fotografi și cameramani au fost arătate în Statele Unite, imaginile care au captat atenția publicului nu au fost cele cu mii de țărani uciși sau cele care puneau accentul pe situația politică confuză, ci cele cu Pancho Villa pe un cal alb și într-o uniformă strălucitoare (pe care a purtat-o doar o dată pentru cameră), cu Zapata și armata lui sau cu parade militare. Una dintre cele mai populare producții despre Revoluția Mexicană – realizată în timpul acesteia – a fost „The Life of General Villa” („Viața generalului Villa”, 1914) produs de D.W. Griffith și regizat de Christy Cabanne, care au colaborat direct cu unul din cei mai faimoși revoluționari (devenit, de altfel, și subiectul filmului), Pancho Villa. Acest film ignoră contextul social și politic al revoluției și se concentrează pe întemeierea unei legende în jurul lui Villa. În puținele fotografii și fragmente care au mai rămas din acest film pierdut, Villa este încadrat ca un erou imbatabil, un fel de haiduc „cu aureolă de Robin Hood” 6 , luptând împotriva unui dictator malefic. Aceste imagini au așternut asupra Revoluției Mexicane o atmosferă „distinctă de western” 7 pentru spectatorii americani, în care luptele dintre revoluționari și armata guvernului erau asemănate cu luptele dintre cowboy-i și indieni, eroii revoluționari erau văzuți ca justițiari și pistolari ce întruchipau „iconografia masculinității... care a definit genul western” 8 . Așa că este oarecum firesc – din moment ce publicul deja echivala revoluția cu un conflict western-ian dintre bine și rău –, ca atunci când a venit rândul Hollywoodului să filmeze povești plasate în acest context istoric, să îl filtreze prin tropi ai westernului. Primul film important realizat de Hollywood despre revoluție, „Viva Villa!” („Să trăiască Villa!”, r. Jack Conway, 1934), începe cu Pancho Villa (Wallace Berry) adolescent, martor la execuția tatălui său de către moșierul local, ca urmare a faptului că acesta protestase împotriva confiscării pământului țăranilor. După ce Pancho îl înjunghie pe moșier în spate, filmul trece rapid peste următorii treizeci de ani din viața protagonistului și pune în prim-plan momentul în care Pancho, devenit un bandit care atacă moșierii abuzivi și face singur dreptate, îl întâlnește pe Francisco Madero. Acesta din urmă este caracterizat ca un idealist care caută să reformeze Mexicul și care vede în Villa un potențial aliat în revoluția ce e pe cale să se dezlănțuie. În acest film Madero este un simbol pentru o democrație de tip american (el propune un sistem de guvernare foarte similar cu cel al Statelor Unite), iar Villa se transformă într-un soi de outlaw (proscris sau haiduc), care luptă pentru popor și care nu este foarte diferit de legende ale „Vestului Sălbatic” ca Jesse James sau Billy the Kid. De fapt, viața lui Villa din acest film are un traseu foarte similar cu viața lui Jesse James, sau cel puțin cu versiunea mitologizată de romanele ieftine și filmele hollywoodiene a celui din urmă. Legenda spune că Jesse James era un veteran al Războiului Civil American (1861-1865), care, odată întors acasă, este martor la distrugerea orășelului său
Pistolarul și Revoluția
„Dacă pentru poporul mexican revoluția are o importață istorică și politică, pentru americani revoluția era o dramă, iar soldații niște actori.” (Claire F. Fox) 3 Un număr mare din cele mai faimoase povești despre revoluție au fost spuse de către Hollywood. Dar înainte să vorbim despre filmele hollywoodiene care abordează direct revoluția, trebuie să spunem câte ceva despre importanța și simbolurile genului western. „Vestul Sălbatic” ( The Wild West ) este o perioadă ce ocupă un loc special în mitologia americană, una definită de mari schimbări culturale, sociale și politice. În această perioadă s-au răspândit – pe cale orală sau prin romane ieftine ( dime novels ) – balade și legende care îl aveau în centru pe omul liber și care au conturat convențiile genului western. Eroii acestor povești sunt văcarul (cowboy-ul), care lucrează alături de (și nu pentru) guvern, proscrisul ( the outlaw ), care jefuiește instituții corupte, și cetățenii, care își fondează propriile legi în orășele prăfuite. Unei țări tinere ca Statele Unite ale Americii, în căutarea unei identități și a unor modele de urmat, „Vestul Sălbatic” i-a oferit „cowboy-ul călare, [ce] devine un centaur fabulos, un paznic al unei legende noi, femeia, ce devine un fel de Minerva - oferind înțelepciune, căldură, confort, stimulare și incitare -, isprăvile șerifului Wyatt Earp, [care]se apropie foarte mult de muncile lui Heracle, sau conflictele lui William Frederick Cody (Buffalo Bill) și ale lui Wild Bill Hickock cu indienii și oamenii răi ( the bad men ), [care] sunt recunoscute astăzi ca versiuni ale [luptelor purtate de] eroi clasici.” 4
37
Made with FlippingBook Ebook Creator