review
Tangerine
prin oraș, inițial smulse din context, aduc autenticitate și omogenitate lumii descrise – episoadele din taxi plasează într-un cadru mai larg narațiunea principală despre persoane transgender, iar fragmentarea pe care o aduc e utilă în economia filmului. Pe bancheta din spate se succed, pe rând, puști beți în miezul zilei, minorități diverse (un indian comentează interșanjabilitatea numelor între fete și băieți în triburile Cherokee, de pildă), o bătrână căreia i-a murit câinele, personaje colorate cu povești-subiecte-de-film-în-sine, din care aflăm însă doar bucăți, atât cât să reconstruim o lume mare, exterioară, în care drama Sin-Dee Rellei să devină doar o parte între multe altele. E un univers plin, rotund, în care prostituția trans , deși reprezentată printr-o comedie, rămâne un capitol deloc confortabil – Baker îndrăznește să-l filmeze, franc și fără ocolișuri, într-o manieră raw potrivită nu doar marginalității subiectului, ci și unei situații financiare limitate. „Tangerine”, iese în evidență, la un prim nivel, prin bugetul minimal alocat producției (~100,000 $), prin îndrăzneala lui Sean Baker de a filma în întregime pe telefon (cu toate că își imagina filmul pe peliculă) și prin ideea că un dezavantaj financiar nu trebuie să fie un dezavantaj per se . Agitația incontrolabilă a unui personaj ca Sin-Dee devine mai pregnantă pe muzică violentă trap și mișcări smucit-amețitoare de iPhone – ba chiar trei iPhone-uri S5, modificate cu adaptoare widescreen , steadicam -uri și filtre pentru imaginea saturată a L.A.-ului în plin soare. Și, deși nu e prima tentativă de acest gen („Olive” a fost filmat în 2011 pe un Nokia N8), e prima oară când unui film făcut pe telefon i se permite nu doar o libertate de mișcare și unghiulație foarte mare, ci și multă fluiditate în cadre absolut hâțânate, smucite. E multă adrenalină pompată în spectator – prin imagine, muzică, dialog „colorat“ de stradă – iar lumea dură a prostituției trans n-ar fi arătat niciodată atât de aspră filmată cu un DSLR. Senzația de necizelare, starea de convulsie transmisă de film e importantă – în
Statele Unite ale Americii 2014 regie : Sean Baker scenariu : Sean Baker, Chris Bergoch imagine : Sean Baker, Radium Cheung
montaj : Sean Baker sunet : Jeremy Grody distribuție : Kitana Kiki Rodriguez, Mya Taylor, Karren Karagulian
de Maria Cârstian
Unul dintre cele mai importante eforturi cinematografice ale anului trecut, „Tangerine”, pleacă de la o premisă comic-absurdă și oferă un insight real în contracultura industriei sexuale transgender. Sin-Dee Rella, proaspăt ieșită din închisoare în ajunul Crăciunului, află că logodnicul (și peștele) ei o înșeală cu o femeie cisgender ( fish , în limbajul vulgar pentru femeie non-trans) și e gata să alerge tot Hollywoodul să-i găsească pe cei care i-au frânt inima. O comedie-dramă indie dinamică, „Tangerine” recompune un spațiu marginal complex; Sean Baker împletește mai multe fire narative și realizează o frescă a minorităților de pe străzile L.A.-ului. Sin- Dee Rella (Kitana Kiki Rodriguez) și Alexandra (Mya Taylor) sunt prostituatele trans de culoare ce traversează, fiecare pe cont propriu, Tinseltown-ul pe parcursul a câteva ore, iar Razmik (Karren Karagulian) e taximetristul armean, cu familie și copii, ale cărui curse
4
REVISTĂ DE CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ
Iulie 2016
Made with FlippingBook Ebook Creator