dosar
Însă dacă „filmele scârboase” încercau să mimeze o conformare la noile norme, cele din a doua categorie priveau emanciparea („Ted&Alice...”), respectiv deschiderea la subiecte sexuale („Everything you wanted to know...”) în mod superficial, dacă nu chiar ironic. „Ted&Alice&Bob&Carol” prezintă povestea a două cupluri, unul format din Ted (Elliott Gould) şi Alice (Natalie Wood), a căror mentalitate este transformată de un seminar despre onestitate, care îi face mai relaxaţi în ceea ce priveşte monogamia şi sexualitatea, în timp ce al doilea cuplu, Bob (Robert Culp) şi Carol (Dyan Cannon), contrapunctul conservator, privește cu scepticism aceste noi atitudini. Comicul filmului derivă tocmai din chestionarea unor atare norme ale societăţii, sugerând că este vorba de o pseudo-emancipare. Spre exemplu, în ciuda faptului că Ted afirmă că nu are o problemă cu aventura lui Alice, el este vizibil stânjenit când interacţionează cu amantul pe care presează să-l cunoască. Cel de-al doilea cuplu, deşi are probleme în relaţie, este prezentat ca vector moral al poveştii, un reprezentant al normalităţii, care rămâne cu picioarele pe pământ şi critică noua atitudine a prietenilor lor. La final, deşi sunt convinşi, prin prisma problemelor pe care le au, să facă un schimb de parteneri / ménage à quatre , iniţiativa eşuează în momentul în care fiecare se uită spre soţul / soţia sa, iar cuplurile iniţiale se reîntregesc; nu eliberarea de norme este soluţia, pare să fie mesajul. Atât acest film, cât şi cel al lui Woody Allen, s-au bucurat de un succes cel puţin moderat în rândul criticilor şi la box office , însă raportarea lor comică, care ia în derâdere noile mentalităţi, a fost cel puţin dăunătoare. „Ted&Alice&Bob&Carol” practic afirma că toată această revoluţie este o fază şi că adevărul şi idealul sunt în continuare cuplul heterosexual monogam. Aceasta era o metodă a Hollywoodului de
a nu-şi asuma noile mentalităţi, poziţionându-se deasupra lor. Însă nevoia publicului pentru artă progresistă continua, aşa că paleta de subiecte trebuia în continuare diversificată. Hollywood a revenit la ceea ce ştie cel mai bine, să fie conservator, lăsând însă impresia de diversificare şi felicitându-se cu Oscaruri pentru cât de progresişti sunt - o atitudine ce se perpetuează până în ziua de azi. Astfel, au început să fie abordate subiecte care erau sincronizate cu ceea ce se întâmpla în Statele Unite în timpul revoluţiei sexuale, însă într-o manieră superficială şi, de fapt, total neprogresistă. Să analizăm, de exemplu, filmele care explorau homosexualitatea.
Hollywoodul și homosexualitatea
Apărut cu doar câteva luni înainte de revoltele de la Stonewall, „Midnight cowboy” avea potenţialul de a atinge nişte subiecte importante în contextul revoluţiei sexuale. Protagonistul este un bărbat, Joe (Jon Voight), care vine în New York pentru a se prostitua şi care leagă o prietenie (cu subtext homoerotic) cu un escroc infirm, „Ratso” Rizzo (Dustin Hoffman). Filmul avea un subiect de natură sexuală, care dădea posibilitatea filmării unor scene de sex ce puteau fi integrate natural în poveste şi oportunitatea de a prezenta (şi nu a sugera că ar fi) un personaj homosexual neconvenţional. Însă a eşuat pe ambele planuri. Din punct de vedere al reprezentării, acesta a încercat să se „scuze” de tentele homoerotice atât prin apelative jignitoare ( faggot ) împrăştiate prin film, cât şi prin două episoade cu clienţii homosexuali ai lui Joe (unul care vrea să se roage, unul care vrea să fie bătut pentru că e gay ), care se urăsc din cauza orientării lor sexuale. Chiar şi când părea să devină clar că Rizzo este îndrăgostit de
44
REVISTĂ DE CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ
Iulie 2016
Made with FlippingBook Ebook Creator