dosar
muzică non-diegetică şi câteva gemete. Aceasta păleşte în comparaţie cu oricare partidă de sex sau act sexual din „Last Tango in Paris”. Reiterând, dacă secvenţa respectivă nu era arătată, ci doar sugerată, conţinutul filmului nu s-ar fi schimbat cu nimic. Ea are importanţă doar la nivel de poveste, în schimb reprezentarea oricăreia dintre scenele de sex din „Last Tango in Paris” este necesară în poveste. O altă dimensiune a filmului lui Bertolucci relevantă în contextul revoluţiei sexuale, este tipul de act sexual reprezentat. Nu ni se mai arată sex în poziţia misionarului, ci o selecţie de acte non-normative, pe care regizorul le foloseşte tocmai pentru a stabili diverse raporturi între cei doi. Fie că e Jeanne care se masturbează sfidându-l pe Paul, sau el o roagă să-l penetreze anal, fie că e handjob- ul de la final, care reprezintă finalul relaţiei lor, sau momentul amintit mai sus, în care el o violează afirmându-şi controlul, practicile lor nu sunt cele pe care publicul american en masse era obişnuit să le vadă în filme şi în niciun caz nu erau obişnuiţi ca ele să fie purtătoare de mesaj.
neapărat nevoii maselor, dar popularitatea lor în acea perioadă a scos în evidență gusturile în schimbare ale publicului. Toate aceste tendinţe în raportarea la publicul tânăr sau la noile mentalități rămân la fel. În vreme ce cinemaul independent (atât european, cât şi american) se mută înspre reprezentarea explicită și ceva mai complexă a sexului prin intermediul filmelor unor cineaști ca Catherine Breillat, Gaspar Noé sau americanul John Cameron Mitchell, Hollywood rămâne la stadiul de senzualitate (şi nu sexualitate) încercând să nu alieneze un public care, după o grilă de astăzi, ar putea fi considerat ultra-conservator. 1. Cohen L. Nancy, How the Sexual Revolution Changed America Forever , < http://www.alternet.org/story/153969/how_the_sexual_revolution_ changed_america_forever > , 5 feb. 2012, accesat pe 16 iunie 2016 2. Ibidem 3. Ibid. 4. Harry M. Benshoff şi Sean Griffin, Queer Images: a history of gay and lesbian film in America , ed. The Rowman and Littlefield Publishing Group, inc., Oxford, 2006. 5. Linda Williams, Screening Sex , Durham, Duke University Press, 2008, p. 82.
Moștenirea revoluției sexuale?
Astfel, urmărind parcursul publicului tânăr, adept al noilor mentalităţi ( grosso modo , o raportare nonşalantă la / o deschidere spre sex şi sexualitate), se poate observa că revoluţia sexuală a fost importantă nu doar în plan socio-politic, ci şi în a cimenta nişte raporturi care pot fi recunoscute în industria cinematografică contemporană. În primul rând, între studiouri şi publicul tânăr s-a produs o ruptură - Hollywoodul a început să producă filme pentru un public conservator, iar arthouse -ul a devenit un fel de vox populi al contraculturii (din care făcea parte revoluția sexuală). Filmele pornografice nu au răspuns
6. Ibid. , p.105 7. Ibid. , p. 127
8. Pauline Kael, Last Tango in Paris (1972), < https://www.criterion. com/current/posts/834-last-tango-in-paris > , 28 ian. 1991, accesat pe 04.04.2016
47
Made with FlippingBook Ebook Creator