dosar
o geantă semnată de Marc Jacobs, dar și pictoriale în reviste precum Vogue Italia (în mai, 1999) sau Harper`s Bazar (în 2007, cu Mary Kate Olsen). De asemenea, Calvin Klein și Todd Oldham sunt fani declarați ai libertății și inventivității lui Little Edie în materie de haine. Același stil care a consacrat-o ca icon în lumea modei este și cel care a inspirat travestiul lui Jinks Monsoon, câștigător al emisiunii „RuPaul’s Drag Race”. La mai bine de 30 de ani distanță de la lansarea filmului, travestiul lui Jinkx Monsoon confirmă o legătură mai veche a documentarului cu comunitatea LGBT. Fascinația față de costumele personajelor din „Grey Gardens” se continuă și în adaptarea acestui documentar într-un musical de succes pe Broadway. Din cele trei Tony Awards cu care a fost recompensat spectacolul, unul a fost acordat pentru costume. Mai mult decât atât, reconstituirea ficționalizată după viața lui Big Edie și Little Edie produsă de HBO în 2009 (cu Jessica Lange, respectiv Drew Berrymore în rolurile principale) e foarte atentă la detalii scenografice și include chiar o preluare a secvenței din documentarul fraților Maysles, în care Little Edie rostește celebra replică: „So I think this is the best costume for the day”. Little Edie interacționează foarte des cu hainele pe care le poartă. Mâinile ei sunt tot timpul ocupate să aranjeze detalii ce țin de ținută. Fie că trage mai pe frunte bluza pe care o poartă drept eșarfă sau că netezește cu mâinile cutele invizibile de pe o altă bluză transformată în fustă cu ajutorul agrafelor și al nodurilor, Little Edie retușează în mod continuu detalii care pot să nu dea bine pe cameră. Când lucrurile scapă de sub control și o agrafă care fixează întreaga arhitectură a vestimentației cedează, se retrage rapid pentru a corecta eroarea. Toată această atenție obsesivă pentru costum vine din dorința de a performa sau este simultană cu ea. După ce în tinerețe și-a ratat șansa de a deveni dansatoare și actriță, documentarul fraților Maysles i-a oferit lui Little Edie, care avea 56 de ani în momentul filmărilor, oportunitatea de a face spectacol. Mai mult decât atât, Little Edie și mama ei, izolate și singure în ruinele casei lor de vacanță, au crescut într-o societate în care apariția publică a femeii era atent codată vestimentar, iar rolul ei pendula între misiunea de a crește copii și sarcina de a-și distra soțul. Este necesară o a doua privire asupra genealogiei familiei Bouvier, de data asta nu pentru a aminti legătura de rudenie cu familia Kennedy, ci pentru a sublinia ideea că în acest sistem femeia depindea în totalitate de două coordonate: tatăl, ca garant financiar ar zestrei, și soțul, în calitate de gardian al bunăstării economice a noii familii. Acest model de alcătuire a genealogiilor în înalta societate a New York-ului interbelic, dar și distribuirea retrogradă a rolurilor sociale în funcție de gen (masculin sau feminin) sunt cele două motive care stau la baza declinului financiar al personajelor din „Grey Gardens”. Big Edie a avut curajul să se revolte împotriva acestui sistem represiv de normare a identității și de atribuire a unor roluri sociale precise în funcție de gen, iar consecințele nu au întârziat să apară. De la statutul de aristocrate dintr-o familie atât de bogată încât atingea pretenția nobilimii, cele două protagoniste au decăzut financiar, fiind nevoite să se descurce la limita sărăciei. Dovada acestui sistem represiv o constituie momentul în care Big Edie este dezmoștenită de propriul tată în urma unei nunți la care a apărut îmbrăcată ca o divă de operă. Vestea excluderii din testament a venit la două zile după eveniment, ca măsură punitivă pentru îndrăzneala de a se afișa în spațiul public neconform cu standardele general acceptate. Dacă divorțul de soț în anii ’30 deja le șubrezise semnificativ stabilitatea financiară, dezmoștenirea le-a condamnat pe Big Edie și pe fiica ei la sărăcie. Într-o altă secvență, Little Edie povestește experiența traumatizantă de a
merge să lucreze la firma tatălui ei. Sub pretextul de a fi întârziat cinci minute, tatăl ei o ceartă în fața celorlalți angajați, cerându-i să se demachieze, să renunțe la pălărie și la oja de pe unghii. Controlul tatălui asupra imaginii lui Little Edie a împiedicat-o pe cea din urmă să înceapă o carieră de model, în ciuda faptului că dovedise că ar fi putut practica această meserie cu succes. Puse în relație cu figurile de autoritate care guvernau familia interbelică, costumele devin un element scenografic relevant în economia filmului. În ciuda faptului că a avut mulți pretendenți, câțiva dintre ei numărându-se printre cei mai bogați oameni din State, Little Edie nu s-a căsătorit niciodată. Influențată de mirajul unei celebrități care ar fi trebuit să vină dintr-un moment în altul, Little Edie a refuzat propunere după propunere până când, odată cu vârsta, au încetat să mai apără. La fel s-a întâmplat și cu mult râvnita celebritate. „ But you never fell for marriage ”, îi reamintește Big Edie într-o conversație despre foști prieteni care au cerut-o în căsătorie în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, apoi adaugă special pentru camera: „F rance fell but Edie didn`t fall ”. În „Grey Gardens”, relația personajelor cu ideea de căsătorie înglobează o serie întreagă de atitudini față de această instituție. În timp ce Big Edie a acceptat căsătoria ca pe o alianță economică în care bărbatul asigura venitul financiar, iar inelul de pe deget constituia paravanul perfect pentru satisfacerea plăcerilor proprii, Little Edie a refuzat milionari precum Paul Getty, înapoind inelul de logodnă primit, doar de dragul ideii romantice de iubire adevărată. Însă relația protagonistelor cu elementele de scenografie nu se limitează la costume si inele de logodnă. Grey Gardens este al treilea personaj al filmului, oglindind în permanență starea de decădere financiară și sentimentul de sfârșit al unei clase sociale și al unei generații. În 1972, Big Edie și Little Edie s-au aflat în centrul unui scandal care ar fi putut să le coste chiar casa în care locuiesc și pe care au evitat atât de mult să o vândă. În urma mai multor reclamații din partea vecinilor, o inspecție din partea direcției de sănătate a municipalității a declarat proprietatea un pericol pentru sănătatea publică. În absența unor renovări substanțiale, cele două ar fi fost evacuate din propria casă. Povestea celor două a fost preluată de mai multe ziare (printre ele numărându-se publicații precum New York Post sau Daily News) din cauza legăturii protagonistelor cu Jackie Kennedy. Până la urmă, fosta Primă Doamnă a intervenit, asumându-și toate costurile pentru curățenie și reparații. În afara acestui episod izolat, conexiunile familiei Kennedy cu rezidentele de la Grey Gardens au fost limitate. Una dintre replicile celebre ale filmului o surprinde pe Little Edie în prim-plan în timp ce vorbește despre dificultatea de a face diferența între trecut și prezent. Aflat printre secvențele de la început, acest moment devine caracteristic pentru viteza cu care un deceniu este înlocuit de alt deceniu în poveștile protagonistelor de la Grey Garden. Printre mormane de gunoaie nestrânse, pereți sparți și bucăți de plafon căzute, prin care își ițesc capul pisici și ratoni, Little Edie și Big Edie ascultă muzică, fac planuri de relansare a carierelor lor artistice, vorbesc despre evenimente din trecut cu aceeași însuflețire și admiră fotografii din tinerețea lor. Deși Grey Gardens poartă semne clare ale trecerii timpului, iar povara ruinei financiare îndelungate și-a lăsat adânc amprenta asupra casei, cele două personaje principale se comportă mai degrabă ca niște aristocrate strâmtorate de o încurcătură financiară temporară. Succesul ulterior al documentarului fraților Maysles răscumpără o parte dintr-o istorie personală injustă și pune un reflector pe niște personaje a căror șansă a fost nedrept decisă de o societate patriarhală în fața căreia Little Edie și Big Edie au refuzat să cedeze.
50
REVISTĂ DE CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ
Iulie 2016
Made with FlippingBook Ebook Creator