dosar
JORIS IVENS - OLANDEZUL CĂLĂTOR AL DOCUMENTARULUI
de Alexandra Para
Berlin & Filmliga
Da, Joris Ivens a fost comunist. Da, Joris Ivens a realizat (şi) documentare de propagandă. „Acest Leni Riefenstahl al stalinismului” (Waintrop), „unul dintre cei mai mari regizori clasici”, „un om care a pus bazele pentru cinemaul viitorului” (Sadoul), „pseudo-poet” (Truffaut), „nu un inventator de forme, dar un aventurier” (Daney), unul care „confundă ideile cu arta” (Grenier), Ivens rămâne în istoria cinematografului ca o figură controversată. Însă, pe lângă toate „denumirile” contradictorii pe care le-a primit, merită adus în discuţie faptul că cineastul olandez şi-a început cariera la sfârşitul anilor ’20, fiind aşadar unul dintre pionierii genului, unul care a ajuns să filmeze în 21 de ţări şi pe toate continentele (în afară de Antarctica) şi a cărui operă eclectică ascunde dorinţa nestăvilită de a experimenta cu limbajul cinematografic. Astăzi, multe dintre deciziile regizorale ale lui Ivens pot părea curate blasfemii, însă la momentul respectiv, când normele date de convenţii şi genuri nu se impregnaseră în stilul documentariştilor, joaca şi experimentul erau permise, ba chiar încurajate de curentele avangardiste ale vremii. Nu de puţine ori Ivens reconstituia evenimentele, se folosea de scenarii, fragmente din materiale de actualităţi (unele chiar contrafăcute), muzică şi comentarii din off redundante şi chiar de elemente evidente de ficţiune (imagini onirice, aluzii la filme de ficţiune) pentru a spune mai bine o poveste sau pentru a transmite un mesaj politic.
Traiectoria estetică şi ideologică a lui Joris Ivens îşi are începuturile în avangarda vest europeană a sfârşitului perioadei mute. Născut în 1898 într-o familie înstărită (tatăl său deţinea un lanţ de magazine foto), George Henri Anton Ivens avea să cunoască lumea artistică în 1921, atunci când vine să studieze fotochimia la Berlin (studiase în prealabil economia la Rotterdam, pentru a putea prelua afacerea tatălui său). Haosul berlinez de după Primul Război Mondial, anturajul boem, manifestările culturale bogate – în „baruri, teatre, galerii sau în cluburi puteai vedea o piesă regizată de Max Reinhardt, alta de Erwin Piscator, cu un decor realizat de un pictor expresionist”, iar în cinematografe rulau filme de Wiene şi Murnau – l-au influenţat fără îndoială pe Ivens, scoţându-l de pe traiectoria „cuminte” pe care o urmase viaţa lui până în acel punct. Însă momentul decisiv pentru startul carierei sale de documentarist a avut loc după întoarcerea în Amsterdam. După o vizionare privată a filmului lui Vsevolod Pudovkin, „Mat” („Mama”, 1926), Ivens şi prietenii săi decid înfiinţarea în 1927 a unei societăţi dedicate proiectării de filme de avangardă sau interzise, care nu erau distribuite în Olanda: Filmliga. Activitatea desfăşurată de Ivens, cel puţin la început, în cadrul Filmliga are un caracter artistic mai puţin pronunţat, fiind mai mult practică – deşi a fost unul dintre cei cinci redactori ai revistei Filmliga, a scris
51
Made with FlippingBook Ebook Creator