dosar
doar şapte articole în patru ani. Funcţia de prim ofiţer tehnic îi permite să facă numeroase excursii în străinătate şi, în mare parte datorită eforturilor sale, multe dintre figurile importante ale cinemaului de avangardă din acea perioadă ajung să viziteze Filmliga la sfârşitul anilor ’20: Walter Ruttmann, Hans Richter, Germaine Dulac, René Clair, Alberto Cavalcanti, Sergei Eisenstein, Vsevolod Pudovkin. Cu puţin timp înainte să înceapă lucrul la filmele sale binecunoscute, „De Brug” („Podul”, 1928) sau „Regen” („Ploaia”, 1929), Ivens are o tentativă de a realiza un film de ficţiune bazat pe poemul în proză „Olandezul zburător”, scris de Marsman în 1923; însă producţia nu se concretizează niciodată, deşi Ivens revine de două ori asupra ideii până la sfârşitul vieţii. Între 1927- 1928 Ivens, împreună cu actorul Hans van Meerten, realizează un studiu aprofundat al tehnicilor de filmare „la persoana întâi” sau, altfel spus, al tehnicilor de filmare din unghi subiectiv, unul dintre cele mai cunoscute experimente din cadrul studiului fiind cel în care camera de filmat este aşezată în locul potenţialului băutor al berii dintr-un pahar, pentru ca după ce paharul e golit, interiorul lui să reflecte barul. Experimentele celor doi nu au un ecou prea mare, cu excepția unui tratat publicat de Ivens în Filmliga pe acest subiect, fapt care duce la încheierea colaborării cu Van Meerten.
minuţios al ABC-ului mişcării şi ritmului, neavând încredere în mine în ceea ce privește gestionarea complexităţii unei poveşti sau a mişcării fiinţelor umane. [...] Pentru mine, podul a fost un laborator de mişcări, tonuri, forme, contraste, ritmuri şi relaţiile dintre toate acestea. [...] În toate filmele pe care le-am văzut la Filmliga am observat o varietate bogată de imagini şi de expresii, dar din discuţiile cu cei care au realizat filmele, am rămas cu senzaţia că aceştia lucrau fără cunoştinţe tehnice şi artistice. Ce am vrut a fost să găsesc câteva reguli generale, legi ale continuităţii mişcării.” 1 (Joris Ivens) Prietenii lui Ivens nu l-au considerat niciodată pe acesta prea înclinat spre reflecţii intelectuale, spunând că „viziunea lui asupra lumii era practică şi intuitivă,” 2 lucru destul de uşor de desprins din declaraţiile regizorului, dar şi din acest prim film finalizat. Pentru Ivens, ca şi pentru alţi realizatori de film independent din această perioadă, montajul era un element central al muncii sale (lucru dat şi de formaţia sa tehnică), regizorul fiind influenţat în metodologia sa de studiile făcute pe tehnicile de filmare şi de editare din filme ca „Crucișătorul Potemkin” („Bronenosets Potyomkin”, r. Serghei Eisenstein, 1925), „Arsenal” (r. Alexander Dovcenko, 1929), „Mat” şi „Napoléon” (r. Abel Gance, 1927). „De Brug”, unul dintre cele mai importante poeme vizuale ale lui Ivens, păstrează, pe lângă latura pronunţat abstractă (podul este filmat din toate unghiurile: de la nivelul şinelor de cale ferată, de deasupra turnurilor sale şi de sub acestea, de pe vasele care trec pe sub el etc.), o anumită continuitate narativă și chiar o oarecare urgenţă a mişcărilor de urcare şi de coborâre a podului în aşteptare trecerii trenului, eveniment cu care Ivens încheie filmul. În aceeaşi estetică de început aplicată în „De Brug” se înscrie şi „Regen”. Acest poem vizual de cincisprezece minute „a fost acceptat ca un clasic al erei mute târzii” 3 . Proiectul a fost conceput, filmat şi editat pe o durată de doi ani, în mod oarecum surprinzător pentru subiectul filmului: ploaia pe străzile Amsterdamului. Proeminenţa cadrelor strânse (bălţile, ţiglele udate de ploaie ale caselor, figurile umane ascunse de umbrele) se încadrează mai mult într-o stilistică abstractă sau de ficţiune, fiind o opţiune ce se depărtează în mod asumat de stilul cunoscut de public din materialele de actualităţi, care încercau captarea realităţii prin cadre cât mai largi. Personajul nu este oraşul, ci ploaia şi felul în care aceasta modifică ritmul oraşului, mişcările trecătorilor şi aspectul general al locurilor. Legătura
Începuturile: poemul vizual
Încurajat de întâlnirea cu Walter Ruttmann şi de vizionarea filmului „Berlin: Die Sinfonie der Großstadt” („Berlin: O Simfonie a Oraşului”, 1927), care l-a impresionat profund şi i-a influenţat stilul de început, Ivens realizează „De Brug”. Scurtmetrajul, deşi doar unul dintr-un număr mare de exerciții filmate, a câştigat statutul de „prim film” foarte probabil în mod accidental, ori poate din cauza faptului că multe dintre celelalte exerciţii au rămas nefinalizate sau au fost pierdute. „De Brug” s-a bucurat însă de apreciere critică, fiind o surpriză pentru prietenii și colegii din Filmliga, sceptici înainte de vizionare că eforturile pragmaticului Ivens s-ar putea transforma într-un produs artistic. Conform lui Ivens, alegerea podului de cale ferată din Rotterdam ca subiect de film a fost mai mult sau mai puţin arbitrară. Impulsul care a condus la film pare să fi fost dorinţa de a studia mişcarea şi ritmul într-o situaţie controlată, fără riscul intervenţiei umane, de a cărei complexitate se temea: „Am căutat un subiect pentru un studiu mai
52
REVISTĂ DE CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ
Iulie 2016
Made with FlippingBook Ebook Creator