eseu
cât și neîncrederea în cuvinte, deschizându-și opera către o relație dialectică între ordinea vizibilului și cea a lizibilului.” 12 Dar inclusiv faptul că Godard aruncă toate convențiile în aer spune ceva despre căutarea sa: pe de o parte, demersul lui Godard pune în lumină caracterul arbitrar și artificial al convențiilor. Dar în același timp el curăță terenul de tot acest balast tocmai pentru a asigura o bază pentru căutările sale, pentru a învăța de la zero cum se face film. Iată ce spune Godard despre „La chinoise”, de pildă: „În «La Chinoise» ideea mea era să redescopăr cinemaul, să o iau de la început. Așa că am folosit culori de bază pentru un film asemenea [«basic colors for a basic movie»]. Totodată, sunt puține mișcări de cameră. Și asta a fost intenționat, pentru că era vorba despre un început. La fel cum nu erau mișcări de cameră nici în primele filme Lumière.” 13 Paradoxal e iarăși faptul că deși aruncă în aer toate procedeele convenționale, pentru a face asta are nevoie să recurgă la ele
(desigur, fără să le folosească cu aceleași scopuri ca realizatorul de film clasic/tradițional). Unele dintre filmele lui Godard vădesc „nu doar toleranța, ci chiar afecțiunea - chiar dacă un tip cam excentric și diferit de afecțiune – pentru tipurile de filme la care s-ar înghesui spectatorii mainstream . În fiecare caz Godard celebrează și critică simultan materialele convenționale care și-au făcut loc în scenariile lui.” 14 La rândul lor, seturile de norme la care recurge Godard (pentru a le pune în lumină caracterul arbitrar) nu ajung, spune Bordwell, la o sinteză - ele sunt făcute să intre în coliziune (ceea ce duce aproape de o autoanihilare a filmului). O varietate de tendințe, ireconciliabile în mod logic, coexistă în filmele lui Godard; contradicția și paradoxul (tendințe vizibile inclusiv în interviurile lui) sunt la ele acasă în filmele sale. 15 La Godard, spune Wollen, relația cu ficțiunea este legată de „fascinația [sa] pentru natura înșelătoare și disimulantă a aparențelor, pentru imposibilitatea de a citi o esență în suprafața
58
REVISTĂ DE CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ
Iulie 2016
Made with FlippingBook Ebook Creator