festivaluri
Bucharest International Experimental Film Festival ediția a 6-a București 14 - 20 martie 2016
de Claudia Cojocariu, Cristina Iliescu, Andreea Mihalcea, Theo Stancu
Voor Film (Supporting Film) Olanda 2015 regie Douwe Dijkstra
Notre-Dame des Hormones (Our Lady of Hormones) Franța 2015 regie Bertrand Mandico
Un film-eseu autoreflexiv și autoreferențial, „Voor Film” explorează ludic și cu umor diverse ipostaze și feedback -uri spectatoriale, ridicând întrebări atât în ceea ce privește recepția spectatorială, în genere, cât și anumite practici împământenite ale limbajului audiovizual standardizat. „Voor Film” înglobează un voice-over ce vrea să transmită senzația că ar fi creat simultan cu derularea imaginilor, fiind construit dintr-un mozaic de răspunsuri ale unor spectatori anonimi la un potențial chestionar. La nivel vizual, regizorul olandez Douwe Dijkstra realizează prin îmbinarea de tehnici de animație cu live-action niște ilustrări cât mai generice ale acestor răspunsuri. Care e locul preferat în sala de cinema? Preferați să vedeți filme acasă sau în sala de cinema? În ce măsură au un outcome previzibil anumite device - uri sau tropi narativi? Ce stârnește suspans, satisfacție sau frustrare? La un moment dat, vedem un spectator la scală mult mai mare decât macheta unei scene de acțiune, care se întreabă prin intermediului limbajului mimico-gestual, de ce anumiți regizori simt nevoia de a folosi muzică dramatică pe coloana sonoră atunci când ceea ce vedem (e.g. un accident de mașină) este în sine dramatic. De unde această obișnuință ca vizualul și sonorul să funcționeze redunant? Alteori, regizorul speculează absurdul în care se situează uneori realizatorii unui film, când, de pildă, niște foley artists își bagă picioarele în noroi în studiouri de înregistrare pentru a recrea efecte de ambianță. Dijkstra problematizează în cheie comică nu doar clișee creative, dar și clișee care țin de recepție, cum ar fi ideea că imersiunea este condiționată și direct proporțională cu nivelul de verosimilitate al ficțiunii, că scenariile în care miza e salvarea omenirii sunt neapărat mai interesante decât cele în care miza e găsirea unui partener de viață, sau că folosirea efectelor speciale spectaculoase ne ține în scaune mult mai interesați decât ar face-o vizionarea unei secvențe cu timpi morți. De ce e considerat acceptabil social să râdem în sala de cinema, unde suntem înconjurați de necunoscuți, dar, atunci când vine vorba de lacrimi, brusc, devenim foarte discreți și încercăm să le ascundem? Și, nu în ultimul rând, de ce spunem că stăm să vedem genericul de final al unui film din respect pentru echipa de realizatori și de ce le mai citim, astăzi, când toată informația e oricum disponibilă pe internet? „Voor Film” ne aduce aminte de faptul că cineaștii și spectatorii au ajuns să întrețină niște obișnuințe ale căror cauze prime e posbil să le fi uitat sau că ele nu mai sunt în pas cu evoluția tehnologică dar și că, în ciuda faptului că vizionarea filmelor în sala de cinema e o experiență colectivă, în realitate, percepția și decodificarea lor sunt, întotdeauna, procese individuale. (de Andreea Mihalcea)
Exuberantul regizor francez Bertrand Mandico propune o nouă bizarerie cu inflexiuni melodramatice și psiho-sexuale în „Our Lady of Hormones”, văzut în cadrul BIEFF, secțiunea Transgressive Bodies ; o melodramă conflictuală dintre două actrițe diferite ca personalitate, care se ceartă pentru același obiect al dorinței, transpus vizual printr-o creatură dubioasă, o bucată de carne acoperită cu păr și cu un sistem propriu de supraviețuire, inspirată, într-o oarecare măsură, de „The Thing”, al lui John Carpenter. Luată în stăpânire de amândouă, creatura devine obiectul pierzaniei și al dorinței. În mod cert, creatura reprezintă o metaforă și accentuează, în mod ironic, incapacitatea ființelor umane de a renunța la dorințe, punctând, în special, impulsiunile hormonale feminine și agresivitatea maternă a acestora. Imaginarul suprarealist și fantastic construit de către regizor este condimentat de textura peliculei de 16mm, de filtrele de culoare și scenografia barocă, în care oamenii pot fi folosiți ca elemente de decor – femei și bărbați dezgoliți adoptă postura statuilor de la marile palate. Registrul absurd și suprarealist este cu atât mai pronunțat cu cât creatura misterioasă se lasă tratată ca fiind cel mai de preț lucru de pe pământ. Cele două actrițe, parcă scoase din filmele lui Werner Rainer Fassbinder, instigă la și mai multă tulburare prin efectul de distanțare (pentru că împiedică empatia, identificarea spectatorilor cu personajele, făcându-i conștienți de acest lucru), prin preocuparea macabră și grotescă pe care o au față de această creatură. Filmul abundă în ciudățenii vizuale și în pretențiozitate estetică, gândită până la cel mai mic detaliu. Paradisul în care cele două trăiesc și relația lor descrie un soi de boemie decadentă marcată de o dominantă queer . Astfel, nu e de mirare că singurul bărbat care apare în acest film este, de fapt, o femeie travestit. Totuși, între cele două actrițe pare să fie ceva mai mult decât o prietenie degradantă, vizibilă în momentul apariției creaturii. Momentele de prețiozitate ale timpului petrecut alături de creatură diferă în funcție de fiecare în parte, astfel că această creatură o instigă pe una împotriva celeilalte. Aceste momente sunt învăluite de atmosferă quasi-mistică, fantastică, redată printr-un amalgam de artificii uzitate ale realismului magic. Deprivarea de creatura minunată le transformă pe femei în adevărate lupoaice și le înzestrează cu puteri supranaturale, abordate în cinema prin diferite efecte; levitează și se omoară între ele din cauza acelei „chestii”. Dar moartea e prea puțin importantă într-un arthouse , astfel că reînvierea lunatică, concretizată printr-un dans erotic și prin atingeri agresive între cele două actrițe, pune capăt dorinței exacerbate iar din acel moment „chestia” își anunță plecarea. Evenimentele din filmul lui Mandico nu au un sens determinat, așa cum nici firul narativ nu trebuie să devină unul conformist. În
69
Made with FlippingBook Ebook Creator