festivaluri
Festivalul Internațional de Film NexT ediția a 10-a București 7-11 aprilie 2016
de Cristina Iliescu, Maria Lincu, Alexandra Nenciu, Elena Martin, Alex Mircioi
The Living Need Light, The Dead Need Music (Cei vii au nevoie de lumină, cei morți, de muzică) Vietnam 2014 The Propeller Group „The Living Need Light, The Dead Need Music” este o poezie vizuală în travelinguri gradate după ritmurile muzicii unice a riturilor mortuare din sudul Vietnamului. Ajutat de vocea naratorului - ce rostește grav și apăsat cuvintele, ca o incantație -, filmul construiește o stare de acalmie, ca mai apoi să dezvăluie tristețea incipientă a poveștii pe care o urmărește. Scurtmetrajul face ca personajul său principal să fie moartea și procesiunea înmormântării, ce încorporează perspectiva filosofiei budiste asupra morții și a vieții, amestecând secvențe documentare (filmate în cadrul unor ceremonii locale), cât și momente reconstituite ale înmormântării ficționale a unui tânăr transgender. „(Draga mea) știu că dacă încerc să uit, îți voi simți lipsa și mai mult, așadar mă străduiesc să îmi amintesc pentru a putea uita” este una dintre incantațiile naratorului și inspirată din tradiția budistă, la fel ca titlul (proverb budist), pasajul pare să încapsuleze esența unui alte atitudini. Poate (doar poate) cei de la The Propeller Group introduc subtil întrebarea legată de asimilarea tradițiilor în noua ordine socială. Vietnamul s-a lansat într-o ascensiune rapidă a capitalismului (funcționând ca republică socialistă), unde muzica unică a tradițiilor funerare este amenințată cu uitarea și dispariția, căzând victimă modernizării economice. În acest context ideologic, filmul pare să propună o restilizare a tradițiilor și adevărurilor ce se găsesc în mituri, pronunțându-le într-un limbaj cinematografic menit să captiveze. Astfel, filmul ne introduce într-o sferă suspendată a abstractului, poeticului și metaforicului ce ne angajează într-un dialog (pentru că nu putem să rămânem indiferenți) cu tradițiile și miturile ce pulsează în memoria colectivă a Vietnamului de sud. Muzica este elementul ce structurează narațiunea și o dublează prin urmărirea unei fanfare conduse de un dirijor ce flutură printre degete un buchet alb de flori (în locul baghetei de dirijor), fanfară ce debutează cu o melodie tradițională vietnameză, continuând cu melodii cu influențe de jazz. Sincretismul celor de la The Propeller Group se descoperă treptat, printr-un flux continuu, ce ne imersează într-o reinterpretare a miturilor și tradițiilor: artiști ce manipulează focul și săbiile, bocitoare în costume colorate (atât de diferite de cele din tradiția noastră), acrobați, îmblânzitori de șerpi, sculpturi în lemn (un șarpe sculptat dintr-un lemn plutitor ce decorează un sicriu pictat în culori aprinse), dansuri acrobatice, toate acestea transformă ceremonia funerară într-un rit de trecere colorat și euforic. Această stare de euforie este amplificată și prin resorturi formale. Atât pasajele documentare, cât și reconstituirile tradițiilor mortuare sunt filmate ultra HD, iar colectivul de artiști optează pentru folosirea overcranck- ului – capturarea mai multor cadre astfel încât filmul să se deruleze în
slow motion - , setând un ritm hipnotic modelat prin muzică. The Propeller Group este format din Phu Nam, Matt Lucero și Tuan Andrew Nguyen, care au produs o serie de proiecte multimedia ce fac tranziția dintre sculptură, instalații publice, canalele media comerciale, și care gestionează, sub același nume, o agenție de producție și advertising (TPG Films) și o agenție de PR (Propeller Group) concomitent în două locații: Los Angeles și Ho Chi Minh City, în Vietnam. Confuz, nu? Cam asta este și ce își doresc artiștii: „Confuzia este bună. Când oamenii sunt confuzi, chiar sunt nevoiți să gândească.” (de Elena Martin) Apartament interbelic, în zonă superbă, ultra-central Romania 2016 regie Sebastian Mihăilescu „Treaba este: maşina trebuia vândută cât de repede, iar Leo o trimite pe Toni să o facă.” Aşa începe „What Is It?” („Care-i problema?”, 1971), scrisă de Raymond Carver, iar asta este şi premisa filmului lui Sebastian Mihăilescu. „Adaptarea liberă” a lui Andrei Epure, împreună cu regizorul, îi transformă pe Leo şi Toni în Radu şi Ioana, un cuplu ale cărui probleme financiare îi împing să îşi vândă maşina. „Apartament interbelic, în zonă superbă, ultra-central” este o radiografie a personajului masculin lipsit de putere care încearcă prin diverse moduri să recapete controlul – întâi îşi instruieşte soţia ce să facă şi ce să zică, apoi o verifică prin telefoane insistente. Dacă în versiunea lui Carver povestea se rezumă la drama bărbatului care îşi pierde puterea, pe care o nuanţează prin gelozie, în versiunea lui Mihăilescu şi Epure, gelozia devine vectorul poveştii. De la început, Radu este sceptic în legătură cu prietenul din facultate căruia Ioana vrea să-i vândă maşina, iar tonul pe care îi cere să se întoarcă acasă este unul imperativ (la Carver era mai degrabă o implorare). Aceasta este a doua oară consecutiv când tânărul regizor este selectat în competiţia naţională a NexT IFF . Anul trecut, acesta a fost prezent cu „Luna de miere” (2014), care are similarităţi cu „Apartament interbelic...”. Scurtmetrajul său precedent îi are în centru pe un frate şi o soră care discută adulterul mamei lor şi efectele pe care le va avea asupra familiei. Ambele poveşti prezintă, de fapt, reculul unor acţiuni extra-textuale (infidelitatea mamei în „Luna de miere” şi posibila infidelitate a soţiei în „Apartament interbelic...”) şi fac uz de spaţiul extra-cadru. Universul tematic (infidelitate, familie, opoziţia feminin/ masculin, valori patriarhale subminate etc. ) este mai mult sau mai puţin acelaşi, iar multe dintre alegerile formale (punct de staţie fix, cadru secvenţă) coincid, iar continuitatea regizoralăeste clară. Camera imobilă a lui Eduard Pârvu, profunzimea mare de câmp şi mizanscena mai mult în jurul aparatului decât în faţa lui, toate par să dubleze aceste poveşti „în afara poveştii”. Dar dacă goliciunea
76
REVISTĂ DE CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ
Iulie 2016
Made with FlippingBook Ebook Creator