Înapoi la Cuprins
permite câteva căi de exprimare a pulsiunilor umane individuale, fie ele libidinale sau agresive. Amae își are rădăcinile în identificarea cu experiențele preverbale din relația cu un îngrijitor indulgent, care are capacitatea de a simți nevoile emoționale și dorințele copilului la care a răspuns cu empatie, analog probabil cu conceptul lui Winnicott (1965) de „preocupare maternă primară”, ce caracterizează o „mamă suficient de bună”. În acest context, diferențierea pe care o face Winnicott între mama-mediu, care asigură relaționarea Eului (cu susținere, tandrețe, empatie) și mama-obiect, către care sunt îndreptate impulsurile/pulsiunile Seului, poate reprezenta o descriere mai târzie, din punctul de vedere al relațiilor de obiect, a diviziunii anterior făcute de Freud între curenții de iubire tandră și iubire senzuală. Amae și comunicările comportamentale de tip amaeru pot fi ordonate într-o diversitate de operațiuni defensive precum reprimare, regresie și regresie parțială, dezavuare, formațiune reacțională, „secret reciproc” sau chiar ca o cale către sublimare. În această formulă de apărare-adaptare, este implicată și noțiunea de „reciprocitate” în amae , din perspectiva dezvoltării, atât în termeni relaționali, cât și transferențiali: de asemenea, conceptul lui Hartmann (1958) de potrivire între sugar și mamă, ideea de „mediu susținător” a lui Winnicott (1965), precum și conceptul lui Bion (1962) de conținător/conținut, obiectul sinelui al lui Kohut (1971) și „inter-afectivitatea” lui Stern (1985), pot fi pertinente. Comportamentele de tip amae pot fi operaționale pe tot parcursul ciclului de viață, atunci când dorințele și nevoile individului intră în coliziune cu restricțiile cultural-supraegotice.
VI. CONCLUZIE
Rezultă, din cele de mai sus, că atitudinile și comportamentele de tip amae nu pot fi considerate doar ca expresii ale unor simple nevoi de dependență. Este avantajos să le vedem în permutările contextuale complexe atât ale pulsiunii/dorinței, cât și ale unor configurații defensive. Această viziune complexă este aplicabilă în special interacțiunilor transferențiale. Apariția amae în diada clinică poate indica transferul pozitiv, de încredere și onestitate crescută față de clinician, ceea ce poate fi util pentru alianța terapeutică. Doi (1989) presupune, de fapt, că indiferent ce motiv conștient îl face pe pacient să caute tratament psihanalitic, motivul inconștient subliminal este amae și că, în cele din urmă, cu timpul, acesta devine nucleul transferului. Totuși, clinicienii trebuie să fie conștienți de natura ierarhică a transferului inerent, în special în situația clinică japoneză (sau, sub acest aspect, în orice cadru psihanalitic) și să fie sensibili și racordați la comunicarea non-verbală sau indirectă, atât a unui amae „pozitiv”, cât și a celui „negativ”, dacă ele sunt conceptualizate ca nevoi, tendințe pulsionale, procese de apărare sau configurații ale dezvoltării dinamice complexe a tuturor celor de mai sus. În mod similar, orientarea către grup a pacienților japonezi nu poate fi înțeleasă doar ca o lipsă de granițe sau de individuare, căci poate părea simplist în cultura occidentală. Deși datorăm descoperirea conceptului de amae contextului specific japonez, el poate fi regăsit în grade diferite în toate culturile.
9
Made with FlippingBook Ebook Creator