Înapoi la Cuprins
simetrizare și domeniul sentimentelor, în care subiectul și obiectul tind să devină nediferențiate sau reversibile, și în care afectele tind să se „infinitizeze”. Simetrizarea nu poate permite niciun fel de dezvoltare mentală și consecința evidentă este un proces de infinitizare, o repetiție fără sfârșit . Un exemplu de infinitizare a simetrizării poate fi un caz de impulsuri erotice care devin infinite sub presiunea anxietăților intense: un bărbat implicat succesiv sau simultan în relații cu un „set” de femei, într-o „ frenezie afemeiată ”, substituind cu fervoare întâlnirile pasionale anterioare cu ultima „din set” cu altele noi. După extaz, când simte totală fuziune, pleacă rapid pentru a se întâlni cu următoarea fată; la acest nivel de simetrizare, femeile sunt interschimbabile. El însuși cade într-un fel de transă fără sfârșit, ca o hipnoză, în fața frumuseții femeii, care este experimentată ca dându-i putere într-un mod reciproc. La o explorare ulterioară, devine evident că această structură erotică servește ca un instrument de salvare în fața anxietăților claustrofobice intense din activitățile sale de afaceri și din viața sa de om căsătorit. Dar, de îndată ce climaxul extatic trece, femeia implicată este experimentată ca un alt obiect claustrofobic. Cercetarea clinică a acestei infinitizări a simetrizării subliniază simetria rolului de pradă și a celui de prădător , ducând gradual la abandonarea poziției centrale a freneziilor erotice și la relații mai liniștite și stări de spirit mai confortabile. Infinitizarea este, de asemenea, o compulsie la repetiție, dar prezintă o legătură mai directă cu expresia instinctuală, cu un domeniu al ne-gândirii. Conceptul de logică inconștientă al lui Matte Blanco privește straturile cele mai profunde ale Inconștientului, rădăcina psihicului, inconștientul structural non-refulat, profund conectat cu senzațiile somatice . În acest context, este adesea văzut ca fiind legat de conceptualizări precum cele ale lui Armando Ferrari (eclipsa corpului) și procesele transformative ale lui Bion (1962), care, toate, pun accent pe dificultatea structurală a gândirii în fața loviturii bio-psihologice tulburătoare a emoțiilor. Presiunea pe care o exercită corpul asupra funcționării mentale constituie primele elemente structurale ale infinitizării, ca urmă mentală în contact cu corpul. Noțiunile de urmă mnezică și imagine mnezică ale lui Freud ne duc la Proiectul de psihologie științifică (1895, p. 351) și la Interpretarea Viselor (1900a, b) în care găsim conceptul de transcriere, repetiție și „Bahnung”, ce poate fi tradus ca facilitare sau cale. Urma este prima impresie somatică. Lombardi (2008 p. 713) scrie: „Dorim prin aceasta să subliniem încă odată cum se face că inconștientul și infinitul își găsesc rădăcinile în experiența primitivă a corpului.” Și „Deci cercetarea lui Matte Blanco este concentrată pe funcționarea logicii ce caracterizează gândirea și limbajul, ca elemente stimulate de schimbarea analitică, precum și pe faptul că sunt absolut centrale pentru tratamentul cazurilor grave” (p. 711). Lombardi (p.709) a adăugat absența relațiilor în structura gândirii, coexistența gândirii și non-gândirii, prezența și absența timpului și dezintegrarea – confuzia spațiu/timp ca proprietăți ale logicii inconștiente . Există implicații tehnice ale operei lui Matte-Blanco, în particular recunoașterea că la niveluri profunde de funcționare mentală, abordările interpretative sistematice ar trebui să fie precedate de un proces de reverie (Bion, 1962) și de diferite forme de „holding” (Winnicott, 1971). Această fază inițială ar fi necesară astfel încât subiectul/analizantul să poată experimenta
115
Made with FlippingBook Ebook Creator