Înapoi la Cuprins
într-un plan semnificativ emoțional și nu infinit periculos, interpretările care necesită toleranță la asimetrie și salturi logice (simbolic/metaforic). Florence Guignard (1995) vede conceptualizarea lui Matte Blanco a Inconștientului ca pe o cale de a aduce „elementele pulsionale, de dezvoltare și structurale ale infantilului în relația analitică” (p. 1083). În sumar, teoria lui Matte Blanco despre logica inconștientă (bi-logica, logica simetrică) explorează la un nivel microscopic cele mai profunde straturi inconștiente. În teoria sa, două logici ireconciliabile determină, în grade diferite, toate procesele psihice: una este asimetrică și caracteristică sistemului conștient și este bazată pe principiul non-contradicției, în timp ce cealaltă este simetrică, generalizând la infinit logica inconștientului. Logica asimetrică tinde să diferențieze obiecte în seturi mereu tot mai individualizate și caracterizează gândirea științifică. Proprietățile sistemului inconștient, conform lui Freud (lipsa de timp, deplasarea, substituția realității externe prin realitatea psihică, lipsa de contradicție între cele două pulsiuni și condensarea) sunt văzute ca având originea în aceste două principii care guvernează logica inconștientului. Relevanța teoriei lui Matte-Blanco privind bi-logica Inconștientului pentru psihanaliza contemporană a fost tot mai larg recunoscută (Grotstein, 2000; Guignard, 1995; Keene, 1998; Newirth, 2003). Considerată ca formă a logicii/simbolizării/discursului în proprii săi termeni, inconștientul primitiv poate fi apreciat ca un generator sofisticat de coduri simbolice ce utilizează bi-logica pentru a crea mesajul și care pot deveni o sursă potențială de creștere și vindecare. III. E.b. Comunicarea inconștientă Prima referință la acest subiect în literatura psihanalitică apare în articolul lui Freud (1912b) Recomandări pentru medicii care practică psihanaliza . „[Analistul] trebuie să apeleze la propriul inconștient ca la un organ receptor îndreptat către inconștientul transmițător al pacientului. El trebuie să se ajusteze la pacient așa cum un receptor telefonic este ajustat la microfonul emitent. Așa cum receptorul convertește din nou în sunete undele oscilațiilor electrice de pe linia telefonică... așa inconștientul medicului este capabil, din derivatele inconștientului, care îi sunt comunicate, să reconstruiască acel inconștient, care a determinat asocierile libere ale pacientului”. (p 115-116). S-a reîntors la această temă în Inconștientul (1915c): „Este un lucru foarte remarcabil că Ics al ființei umane poate reacționa la cel al unei alte ființe umane, fără a trece prin Cs. Acesta merită o cercetare mai aprofundată, în special pentru a descoperi dacă activitatea preconștientă poate fi exclusă ca având un rol în el; ... dar descriptiv vorbind, faptul este incontestabil” (p 194). Ulterior, Freud nu a mai acordat atenție acestei teme, dar Sándor Ferenczi a introdus importanța personalității analistului în dezvoltarea comunicării inconștiente, fundamentală în determinarea caracteristicilor idiosincratice ale oricărui proces psihanalitic. În al său Jurnal clinic (1932 pg. 31, 45, 107 și 109), acest autor a consacrat ceea ce el a numit „contratransferul analistului real”, adică, participarea emoțională a analistului în procesul analitic: „Visul unui pacient, două zile mai devreme în care a prezis o revoluție germană importantă, ar fi de fapt o intuiție a repulsiei mele împotriva suferinței”
116
Made with FlippingBook Ebook Creator