Înapoi la Cuprins
integrarea afectelor corespunzătoare pozitive („libidinale”) și negative („agresive”) și măsura în care afectele sunt expresia acestor pulsiuni corespunzătoare asumate . Afectele inițiază interacțiunea dintre sine și altul, iar internalizarea acestor interacțiuni (sub forma memoriei afective) determină modelele internalizate de comportament (în terminologia atașamentului) sau relațiile de obiect internalizate (în limbajul teoriei psihanalitice a relațiilor de obiect). Afectele pozitive și negative ce activează structurile cerebrale sunt separate unele de altele. Integrarea afectelor pozitive și negative are loc doar la un nivel superior față de structurile limbice și implică interacțiuni cortico-limbice. Integrarea graduală a condițiilor opuse emoțional conduce la un sentiment integrat al sinelui și al altora, având ca efect „identitatea egotică normală” și schimbarea de la organizarea de personalitate borderline, către organizarea de personalitate nevrotică, marcată prin trecerea de la operațiunile defensive primitive, centrate pe clivaj, către operațiunile defensive avansate, centrate pe refulare. Acest nivel avansat de dezvoltare a personalității este reflectat într-o delimitare clară a inconștientului dinamic refulat, sau SE, constituit de relații diadice internalizate inacceptabile, reflectând agresivitatea primitivă intolerabilă și aspecte ale sexualității infantile. IV. A.c. Alte arii de interes neuro-analitic: implicații dinamice ale leziunilor neurologice, studiilor asupra viselor, simbolizării, pulsiunilor și afectelor Mark Solms (2000a; Kaplan-Solms & Solms, 2000) a identificat o paradigmă a observației psihanalitice asupra unei serii de pacienți cu leziuni ale lobului parietal drept. El a descoperit că ceea ce la astfel de pacienți era anterior denumit „deficit cognitiv” poate avea importante baze subliminale dinamice, care fac ca părți din procesele cognitive să devină inconștiente. Intervenind psihanalitic, a fost posibilă inversarea către conștientizare a procesului dinamic în cauză și recuperarea respectivelor cogniții – dinamic excluse din conștiință prin intermediul mecanismelor de apărare primitive. El a constatat că astfel de auto- iluzionări mediate dinamic corelate cu leziuni ale lobului parietal drept a fost atribuibile unei configurații narcisice regresive complexe, evitării afectului depresiv și capacității diminuate pentru relații de „obiect întreg”. Totuși, bazele teoretice și metodologia generală ale acestui studiu și ale altora similare au intrat sub scrutinul lui Blass și Carmeli (2007, 2015; Carmeli și Blass 2013), care au criticat validitatea susținerilor lui Solms. Alte leziuni neurologice specifice, cu regresii și stări de conștiință modificate dinamic, au fost studiate de către Wilner și Aubé (2014), Buzsáki (2007) și Uhlhaas et al. (2009). Alte ținte ale studiului neuroanalitic asupra inconștientului dinamic includ procesele onirice (Solms, 1997; 2000b), parametrii specifici ai procesului primar, simbolizarea (Hevrin, 1997), și neurobiologia pulsiunilor și afectelor (Wright și Panksepp, 2014; Kernberg, 2015; Johnson, 2008). Contururile precise ale relației dintre neuroștiințe și psihanaliză sunt subiect de dezbateri aprinse. Articularea/traducerea între cele două discipline ridică un număr de întrebări epistemologice, ontologice, metodologice și clinice care ating problema minte-corp, minte- creier și dezbaterea interdisciplinară, în general. Modul în care ar putea funcționa această
126
Made with FlippingBook Ebook Creator