Înapoi la Cuprins
articulare vorbește, de asemenea, despre concepția că fiecare analist deține ceea ce este esențial pentru munca psihanalitică. La fel ca în cazul oricărui studiu interdisciplinar, aplicabilitatea investigațiilor neuroștiințifice a fost înconjurată de rezerve, dezbateri și controverse. Istoric, problema a fost dezbătută de Freud (1940a), Winnicott (1949), Alexander (1936, 1964), McDougall (1974, 1993), Green (1999) și mai recent de Hinshelwood (2015), Pulver (2003), Blass and Carmeli (2007, 2013, 2015), Yovell, Solms, și Fotopoulou (2015), Albertini (2015), Scarfone (2014b) și mulți alții, acoperind o gamă largă de perspective. Mulți analiști consideră că e de ajutor să se informeze cu privire la descoperirile ce apar în anumite arii de interes psihanalitic, de exemplu, corelațiile neurobiologice documentate ale istoriilor traumatice timpurii și parțiala lor reversibilitate prin tratament psihanalitic, (Kernberg, 2015; Blum, 2003, 2008, 2010; Mancia, 2006a, b.; Busch, Oquendo, Sullivan și Sandberg, 2010). Propunerea lui Canestri (2015) de a vorbi despre «intersecția dintre disciplinele diferite în termeni de limbaj, metodologie și epistemologie» (p 1576) permite tuturor părților să continue să se asculte una pe alta.
IV. B. Inconștientul grupal
IV. B. a. Context teoretic Istoric, procesele inconștiente și conținuturile ce stau în spatele comportamentelor de grup, cultură și societate, au fost abordate de Freud pe parcursul dezvoltării teoriei psihanalitice în mai mult de douăzeci de scrieri, cea mai relevantă fiind Totem și tabu (Freud, 1912-13), care descrie o manifestare la nivel de grup sau social al complexului Oedip; Psihologia grupului și Analiza Eului (Freud, 1921), cu concentrare pe regresia grupală și procesele primitive de identificare primitivă, respectiv proiecția asupra liderului a idealului (Supra)Eului membrilor grupului, eliberându-i de constrângeri morale în exprimarea impulsurilor lor instinctuale, îndeosebi a celor de tip agresiv, și procese identificatorii reciproce între membri și lider, legături libidinale între aceștia, ce dau naștere unui sentiment de apartenență și a unui sentiment accentuat de putere; și Civilizația și neajunsurile ei (Freud, 1930), cu apartenența la grup descătușând impulsuri agresiv-sadic-distructive anterior inconștiente împotriva „celorlalte” grupuri , care apar aici în prim plan. Deși formulările sau concentrarea viziunii freudiene pe inconștientul grupal poate să varieze în funcție de stadiul dezvoltării teoriei, premisa de bază a rămas: forța motivatoare din spatele dezvoltărilor istoric-societale, a eșecurilor și succeselor civilizației a fost antagonismul dintre cererile de natură instinctuală și formațiunile reactiv restrictive, instituite de societate, ducând la renunțări progresive de acțiune pe baza instinctelor (atât agresive, cât și erotice/sexuale). Conform acestei viziuni, compromisuri de mai mult sau mai puțin succes prin astfel de interacțiuni reciproc dinamice ale motivelor inconștiente și conștiente, puse în operă de grupuri, sunt responsabile de rezultate sublimatorii și benefice de cel mai înalt ordin, precum și de rezultate malign distructive, precum sclavia, genocidul, războaiele, abuzurile și victimizările, de-a lungul istoriei.
127
Made with FlippingBook Ebook Creator