AIP DICȚIONARUL ENCICLOPEDIC INTER-REGIONAL DE PSIHANALIZĂ

Înapoi la Cuprins

CADRU (PSIHANALITIC) Definiție tri-regională Consultanți Inter-Regionali: Joan Schachter (Europa), Jon Tabakin (America de Nord), Thais Blucher (America Latină) Co-Președinte Coordonator Inter-Regional: Arne Jemstedt (Europa) ______

Tradus în limba română prin grija Societății Române de Psihanaliză Traducător: Daniela Andronache Coordonator: María Inés Nieto

I. DEFINIȚIE

Condițiile stabile necesare pentru realizarea investigării și transformării fenomenelor psihice, în particular a celor ce privesc inconștientul, într-un mediu terapeutic specific. Conceptul de cadru psihanalitic a fost unul implicit încă de la începutul dezvoltării de către Freud a psihanalizei ca metodă de cercetare și tratament, așa cum apare subliniat în articolele lui despre tehnică (1912, 1913). Deși, din diferite motive, au fost făcute diferite modificări cadrului extern propus de Freud (șase ședințe pe săptămână la aceeași oră în fiecare zi), dezvoltarea și elaborarea conceptului a avut loc predominant în raport cu semnificațiile inconștiente ale cadrului, atât pentru analist, cât și pentru pacient și, în special, în lucrul cu pacienții borderline și cu cei la care este greu de ajuns, dar și în relație cu cadrul intern al analistului, denumit și „atitudine analitică a analistului” (Schafer 1993). Când vorbim despre „cadrul analitic”, ne referim la condițiile de lucru specifice, exclusive, necesare pentru realizarea procesului analitic. Alte tratamente, inclusiv psihoterapia psihanalitică, au propriile lor cadre de lucru, chiar dacă folosesc unele elemente din cadrul analitic. Cadrul va include atât condițiile externe, cât și pe cele interne. Primele sunt stabilite în termeni de timp și de spațiu, iar cele din urmă privesc starea mentală necesară pentru a realiza munca analitică, ce constă în mod fundamental la pacient în păstrarea minții deschise prin respectarea regulii asocierii libere, iar la analist prin atenția egal suspendată și menținerea atitudinii de neutralitate și de abstinență. Deși cadrul intern este de obicei asociat analistului, el poate fi aplicat și pacientului. „Cadrul intern” al pacientului poate să nu fie evident de la început și să fie dezvoltat pe parcursul consultațiilor. Cadrul extern este numit de către unii analiști „pact” sau „contract” survenit între analist și pacient (Etchegoyen, 1991).

14

Made with FlippingBook Ebook Creator