Înapoi la Cuprins
Marcio de Freitas Giovannetti (2006), urmându-l pe Derrida, se referă la ospitalitatea analiștilor din ziua de astăzi. Această abordare reprezintă o perspectivă destul de utopică în dezbaterea psihanalitică din America Latină. Freitas Giovannetti susține ideea că în practica clinică contemporană, mai degrabă ar fi necesar un cadru fezabil, decât un cadru tradițional. În lumea de astăzi, unde ideea de viteză și accelerare a timpului a înlocuit ideea de permanență, dacă pacienților le este prezentat settingul clasic, există riscul evitării dezvoltării oricărei forme de analiză. Pentru acest autor, unul dintre rolurile primare ale analistului este stabilirea graduală a unui cadru fezabil, astfel ca analiza să poată progresa. Analiștii trebuie să se străduiască să transforme un spațiu virtual, lipsit de granițe, într-un loc – un loc de existență reală, mai degrabă decât unul virtual.
VII. CADRUL ÎN DICȚIONARELE DE PSIHANALIZĂ
Este de menționat faptul că în multe dicționare psihanalitice frecvent consultate nu există nicio definiție pentru „setting”. Cu toate acestea, putem găsi unele dintre elementele conceptului de „setting” în aceste dicționare: asocierea liberă, atenția egal suspendată, abstinența, neutralitatea și tehnica. Singurele excepții care prezintă „setting” sau un termen corespunzător ca definiție sunt: Psychoanalytic Terms and Concepts [Termeni și concepte psihanalitice], editori Auchincloss, E. și Samberg, E. (2012), sub definiția de „proces analitic”; Dictionnaire international de la psychanalyse [Dicționar internațional de psihanaliză], editor DeMijolla, A. (2013); și Diccionario de Psicoanalisis Argentino [Dicționar argentinian de psihanaliză], editor Borenszstejn, C. (2014), sub definițiile „Bleger/Encuadre [Cadru]” și „Campo Psicoanalitico [câmp psihanalitic]”.
VIII. COMENTARII DE ÎNCHEIERE
Cadrul analitic stabilit de către Freud a rămas în mod clar valabil în practica clinică actuală în toate cele trei regiuni. Dezvoltări noi au apărut predominant în conceptualizarea și înțelegerea sensurilor inconștiente ale cadrului pentru pacient și pentru analist, îndeosebi ca urmare a operei lui Bleger și Winnicott. Conceptul de „reverie” al lui Bion a condus la elaborări ulterioare ale travaliului analistului (cadru intern) și ale procesului analitic propriu-zis. Accentul pus pe atitudinea analitică și pe munca analistului este legat și de extinderea conceptului de contratransfer.
27
Made with FlippingBook Ebook Creator