Înapoi la Cuprins
Cheia pentru gestionarea emoțiilor și modificare lor este prezența satisfăcătoare a sânului conținător, care permite învățarea emoțională. Astfel, formulările pe care le dă Bion conceptului de identificare proiectivă ca apărare primitivă în procesul de evoluție a Eului prin descrierea unei identificări proiective realist normative din punctul de vedere al dezvoltării, este implicit conținută de modelul Conținător – Conținut.
III. CONȚINĂTOR-CONȚINUT (CONȚINERE): EVOLUȚIA CONCEPTULUI LA BION
În articolul din 1959 Attacks on Linking (Bion, 1959), Bion și-a descris experiența avută cu un pacient psihotic care se baza pe identificarea proiectivă pentru a evacua părți din personalitatea sa în analist, unde, din perspectiva pacientului, dacă li se permitea să reacționeze suficient de mult timp, erau modificate de psihicul analistului și puteau fi apoi reintroiectate în siguranță. Bion arată cum, atunci când pacientul a fost lăsat să trăiască sentimentul că analistul a evacuat proiecțiile pacientului prea repede, deci că sentimentele lui nu au fost modifcate, pacientul a răspuns încercând să le (re)proiecteze în analist cu disperare și violență crescută. Bion leagă acest proces clinic de experiența pacientului cu mama sa, care nu a putut tolera preluare proiecțiilor copilului și care nu a conținut fricile proiectate ale sugarului. Bion sugerează că „o mamă înțelegătoare este capabilă să experimenteze sentimentul de teroare pe care acest bebebluș se chinuie să-l gestioneze prin identificare proiectivă și totuși își păstrează o perspectivă echilibrată” (Bion, 1959, p. 103-104). În 1962, în lucrarea sa Learning from Experience [Învățând din experiență] și într-un articol intitulat A Theory of Thinking [O teorie a gândirii], Bion (1962 a,b) dezvoltă mai mult aceste idei, descriind starea mentală receptivă a mamei când poate să preia și să conțină spaima proiectată a sugarului ca pe o reverie. Adăugând ideea de reverie maternă la ideea de identificare proiectivă, Bion include felul în care mediul, prin intermediul relațiilor primare, afectează dezvoltările intrapsihice. Reveria se referă la o stare mentală receptivă, în care mama se identifică și reacționează inconștient la ceea ce este proiectat de către copil. Prin reveria maternă, mama creează o nouă înțelegere a mesajului pe care copilul încearcă să-l comunice. Mama transformă elementele beta în elemente alfa, cum le numește Bion, care pot fi comunicate înapoi copilului. Aceasta este prima definiție a modelului Conținător-Conținut. Mai specific, procesul implică următorii pași: mai întâi, mama, într-o stare de reverie, primește și preia în ea acele aspecte insuportabile ale sinelui, obiectele, afectele și experiențele senzoriale neprocesate (elementele beta) ale sugarului ei, care au fost proiectate fantasmatic în ea. Apoi, ea trebuie să suporte în întregime efectele acestor proiecții în mintea și în corpul ei, atâta timp cât este necesar pentru a le gândi și a le înțelege, proces pe care Bion în denumește „transformare”. În continuare, după ce a transformat astfel experiența bebelușului ei în propria sa minte, ea trebuie să o returneze gradual sugarului în forma detoxificată și digerabilă (într-un moment în care ele să-i poată fi folositoare), așa cum demonstrează prin atitudinea ei și modul
38
Made with FlippingBook Ebook Creator