Înapoi la Cuprins
pentru Ferenczi, fiecare iubire de obiect sau fiecare transfer este o extensie a Eului sau introiecției ( Introjection and Transference [Introiecție și transfer], 1909). Viziunea lui este centrată pe istoria individuală a copilului și pe investirea autoerotică a propriilor organe de către copil: aici se află matricea a ceea ce este repetat în transfer. „Prima iubire de obiect și prima ură de obiect sunt, ca să spunem așa, transferurile primordiale, rădăcina fiecărei viitoare introiecții”, astfel că transferul nu este o caracteristică a nevrozei, ci o exagerare a unui proces mental normal” (p. 41). În al său Clinical Diary [Jurnal clinic] și în scrierile de mai târziu, Ferenczi pledează în favoarea aprofundării teoretizării tehnicii și reflecției metapsihologice asupra proceselor psihice ale analistului, deschizând astfel calea pentru viitoarele dezvoltări ale multor analiști. III.A. James Strachey Deci, cât de importantă a fost identificarea și interpretarea calităților și rezultatelor tratamentelor psihanalitice? Lăsând la o parte ceea ce s-ar putea înțelege prin activitatea de interpretare, gradul de atenție pe care îl acordă un analist semnelor de transfer din partea pacientului a devenit subiect de controversă. În 1934, Strachey a susținut că, în viziunea sa, „instrumentul suprem al terapiei psihanalitice” (1934, p. 142), singura clasă de interpretări „mutative”, este acela cuprins exclusiv în interpretările de transfer. (p. 154) Prin interpretări de transfer el înțelegea acele comentarii făcute de analist care ajută la conștientizarea aspectelor inconștiente ale transferului pacientului său. Niciun alt fel (extratransferențial) de interpretare nu ar putea avea un efect mutativ. Este de remarcat, conform lui Strachey, efectul mutativ derivat din crearea unei oportunități pentru analizand de a-și corecta eroarea când este confruntat cu contrastele dintre imaginea sa transferențială inconștientă a analistului și „adevărata natură a analistului”. (p. 143) Desigur, afirmația simplă și directă a lui Strachey privind natura „adevărată” a analistului se va prăbuși (într-o anumită măsură) mai târziu în fața perspectivelor mai contemporane asupra șansei, realității și forței câmpului analitic de a induce sentimente „adevărate” de, să zicem, ostilitate față de pacient, care în fapt se pot potrivi cu imaginea din transferul analizandului. III.B. Ida Macalpine Ida Macalpine este creditată pentru punerea în evidență, pentru întâia dată, a faptului că psihanaliza nu „profită” pur și simplu de transfer ( The development of transference [Dezvoltarea transferului], 1950). În tot mediul de frustrare și infantilitate pe care îl creează, situația analitică „produce” transferul și culege ceea ce seamănă. În mod corespunzător, unii dintre succesorii importanți ai lui Freud, precum Klein, Bion și Winnicott, au dezvoltat fiecare perspective proprii asupra transferului, care contribuie semnificativ la înțelegerea actuală a fenomenelor de transfer în tratament.
467
Made with FlippingBook Ebook Creator