Înapoi la Cuprins
IV. CONTRIBUȚII BRITANICE
IV.A. Perspectiva kleiniană Lucrările Melaniei Klein contribuie la dezvoltarea conceptului de „transfer” în trei moduri: Klein sesizează că transferul asupra analistului își are originea în aceleași procese care determină relațiile de obiect în cele mai timpurii faze ale lor, în al doilea rând, ea pune accent pe importanța fantasmei inconștiente și, în sfârșit, ea teoretizează o tehnică prin care elementele inconștiente ale transferului sunt inferate pe baza întregului material prezentat, la care ea se referă cu termenul de „situație totală”. Klein poziționează relațiile de obiect la originea transferului. Freud înțelege transferul ca pe o referință directă la analist în ședința analitică și ca repunere în act a trecutului. Pentru Klein, relațiile de obiect interne primitive sunt la originea transferului și ea consideră viața psihică drept o constantă schimbare și remodelare a imagourilor interne. Lucrând cu copii mici, ea ajunge să înțeleagă că materialul manifest în terapiile prin joc nu este o repunere în act a unui trecut îndepărtat, ci un prezent imediat, căci evenimentele traumatizante par să fie trăite în continuare. Klein ia în serios jocul copiilor; este modul lor de a se raporta la ei înșiși, la propriile lor frici și anxietăți, precum și la cele mai profunde dorințe ale lor. Copilul exprimă efortul de a cuprinde experiențele și fantasmele prin intermediul relațiilor puse în act în ședința de joc cu analistul. La fel, în analiza adultului transferul devine o repunere în act a experiențelor fantasmatice curente, compus din fantasme inconștiente și conștiente, obiecte interne și țesătura de emoții îndreptate către acestea precum și apărările care le protejează. Obiectul este întotdeauna în miezul vieții emoționale de la bun început, căci este în situația de transfer și mecanismele de apărare sunt de la început indelebil legate de relațiile de obiect. Melanie Klein consideră că este fundamentală căutarea de obiect, care constituie o condiție precedentă pentru viața psihică, în timp ce pentru Freud satisfacerea pulsiunilor era independentă de căutarea de obiect. Aceste diferențe produc o divergență profundă între teoriile lor cu privire la transfer: în timp ce, în viziunea lui Fred, transferul este în principal bazat pe pulsiuni care caută descărcare și pe reconstrucția trecutului, pentru Klein, evoluția transferului devine centrul atenției. „[…] schimbările fundamentale (în analiză) apar prin analiza consecventă a transferului; ele sunt legate de o revizuire de profunzime a primelor relații de obiect și sunt reflectate în viața curentă a pacientului și atitudinile lui modificate față de analist.” (Klein, 1952, p. 438). Klein nu favorizează interpretările în „aici-și-acum” care ar fi deconectate de trecutul pacientului, dar recunoaște că pacientul proiectează o lume internă determinată de experiențele trecute asupra analistului și structura acestei lumi interne evoluează prin procesul de retrăire transferențială. Descoperirea mecanismului de clivaj, după 1920, le permite psihanaliștilor conceptualizarea transferului așa cum este experimentat de pacienții psihotici: clivajul în obiecte bune și rele care domină copilăria foarte timpurie poartă direct asupra înțelegerii transferului ca interconectare a sentimentelor pozitive și negative de iubire și ură. Interacțiunea diferitelor aspecte ale obiectelor către care aceste emoții sunt îndreptate instigă un cerc vicios
468
Made with FlippingBook Ebook Creator