AIP DICȚIONARUL ENCICLOPEDIC INTER-REGIONAL DE PSIHANALIZĂ

Înapoi la Cuprins

* Un sentiment sau o asociere inconștientă pe care analistul o poate extrage sau (re)construi prin autoanaliza serioasă a indiciilor în timpul sau după ședința respectivă. Poate include reacția analistului la transferul pacientului, propriul transfer al analistului sau orice alt element sau aspect al interacțiunii, precum și experiența intrapsihică a analistului ca reacție la întreaga situație analitică. * Un sentiment sau o idee inconștientă care intră în conflict cu Idealul Eului analistului, afectează receptivitatea analistului și funcția sa autoreflevă/de autoanaliză și cauzează pete oarbe variat conceptualizate, care împiedică analiza pacientului sau a contra-rezistenței acumulate a analistului. * O stare a analistului, mai degrabă decât o problemă/un fenomen temporar, deci o poziție de contratransfer, din care Eul analistului percepe, gândește și simte în momentul acum. În măsura în care această stare/poziție/atitudine internă nu trece în acțiune, ci este experimentată ca „indusă”, aceasta poate include „identificări proiective” și/sau „reactivitate de rol” diferit conceptualizate. * O punere în scenă , în cazul în care contratransferul nerezolvat este descărcat prin acțiune. Există o largă dezbatere cu privire la utilitatea și inevitabilitatea unor asemenea fenomene. Mulți autori contemporani susțin cu privire la punerile în scenă ale contratransferului viziunea conform căreia acestea sunt fenomene ce permit apariția de material inconștient (arhaic, incomplet simbolizat) care altfel rămâne inaccesibil și care, dacă este înțeles și interpretat, este o oportunitate pentru perechea analitică de a descoperi semnificații noi. În măsura în care contratransferul este experimentat ca fiind evocat/indus/inspirat în mod inconștient de acțiunile (oricât de subtile) ale pacientului, inclusiv prin identificare proiectivă și reactivitate de rol, poate reprezenta o escalre a poziției sau stării contratransferențiale menționate mai sus (Vezi PUNERE ÎN SCENĂ). Un dicționar contemporan latino-american (Borensztejn, 2014) descrie pluralitatea conceptuală clinică de mai sus printr-o definiție de largă sinteză: de la contratransferul care acoperă orice apare în analist ca reacție psihologică la analizant , la termenul de contratransfer rezervat pentru ceea ce este infantil, irațional și inconștient în relațiile analizandului cu analistul. În principiu, există un consens larg astăzi în toate cele trei culturi continentale, asupra ideii că atât contratransferul, cât și transferul, trebuie considerate concepte „gemene” și în interacțiune permanentă unul cu altul – transferul declanșează contratransferul și viceversa. Cele două concepte descriu dimensiunile centrale ale relației analitice: transferul se concentrează pe procesele psihice ale pacientului în relație cu analistul, contratransferul pe cele ale analistului în relație cu pacientul. Interesul clinic pentru contratransfer a crescut constant de-a lungul istoriei psihanalizei. Contratransferul, la fel ca și transferul, a fost văzut la început ca un obstacol în tratament. Mai târziu, și până astăzi, amândouă au fost înțelese în sens larg ca fiind practic „căile regale” către inconștientul ambilor actori ai situației psihanalitice. Această definiție va urmări mai întâi evoluția diferitelor sensuri ale contratransferului pe parcursul evoluției teoriei psihanalitice și dezvoltării cadrelor conceptuale, cu încercarea

50

Made with FlippingBook Ebook Creator