Înapoi la Cuprins
După ce a indicat diferitele modalități de funcționare ale sistemelor conștient și inconștient, Freud a continuat discuția asupra proceselor devenirii conștiente și a celor de devenire inconștientă . El a oferit două ipoteze alternative: 1) teza unei inscripții în două locuri și 2) teza unei schimbări funcționale. Când o idee psihică este transpusă din inconștient în conștient, înseamnă aceasta, se întreabă el, că avem o „înregistrare nouă – așa cum era, o a doua înregistrare – a ideii în cauză... și alături de care înregistrarea inconștientă originală continuă să existe. Sau mai degrabă ar trebui să credem că transpunerea constă într-o schimbare a stării ideii, o schimbare ce are loc asupra aceluiași material și apare în aceeași locație?” (Freud, 1915c, p. 174). Prima ipoteză este cea topografică și, astfel, are legătură cu separarea topografică a sistemelor conștient și inconștient. Se sugerează că o idee poate exista simultan în două locații din aparatul psihic și, dacă nu a rezistat cenzurii, se poate muta dintr-un sistem în altul. Ipoteza se bazează pe presupunerea că interpretarea va crea o conexiune între cele două inscripții localizate în sistemele inconștient și, respectiv, preconștient. Experiența arată, însă, că nu întotdeauna lucrurile stau așa. Caracterul inconștientului este destul de diferit de ceea ce comunicăm noi în cuvinte sau, cum scria Freud, informația oferită pacientului despre amintirea sa refulată nu îl pune pe acesta în mod obligatoriu în contact cu urma mnezică: „A auzi ceva și a avea experiența a ceva sunt în natura lor psihologică două lucruri destul de diferite, chiar dacă ambele au același conținut” (ibid., p. 176). Examinarea mai îndeaproape a mecanismului refulării, înțeles ca retragere a investiției (cathexis), favorizează cea de-a doua ipoteză. Freud s-a întrebat apoi în care sistem apare retragerea și cărui sistem aparține ea. Pornind de la experiența că o idee refulată își păstrează investiția, el concluzionează că doar investiția preconștientă poate fi retrasă unei idei. Cu alte cuvinte, refularea este un proces ce aparține preconștientului. Rezultă de aici că ceea ce se întâmplă în timpul refulării este o retragere de energie mentală (cathexis) atașată unei idei preconștiente, în același timp conservând investiția inconștientă. Această formulare este consecventă cu cea de-a doua ipoteză, mai exact aceea că tranziția între sistemul inconștient și sistemul preconștient/conștient nu este o nouă înregistrare, ci o schimbare a stării acesteia, mai exact o schimbare de calitate a energiei mentale atașate acesteia. Ambele ipoteze servesc pentru a atrage atenția asupra coexistenței a două procese contradictorii ce necesită două explicații diferite. Ipoteza înregistrării în două locații poate fi potrivită pentru a ilustra procesul de a deveni conștient, în timp ce ipoteza schimbării funcționale este adecvată atunci când este descris procesul refulării cu indicarea unei asimetrii între a deveni conștient pe de o parte și refulare pe de alta. A treia ipoteză importantă apare, pe parcursul cercetării lui Freud asupra lumii reprezentărilor din domeniul inconștient, făcând distincția între reprezentări-lucru și reprezentări-cuvânt. Propunerea de a diferenția între reprezentări-cuvânt și reprezentări-lucru a fost rezultatul observațiilor, care au mers dincolo de vise și nevroze. „Doar analiza uneia dintre afecțiunile pe care le numim psihonevroze narcisice promite să ne poarte mai departe cu conceptele prin care enigmaticul Ics va fi adus mai mult la îndemâna noastră și făcut mai tangibil” (Freud, 1915, p. 196). În discursul schizofrenic, cuvintele pot fi supuse procesului primar al inconștientului cu rezultatul că cuvintele devin concrete sau asemănătoare lucrurilor. Freud a considerat că sensul acestei observații este că ceea ce a fost descris anterior ca o reprezentare conștientă a obiectului trebuie să fie diferențiat în reprezentări de cuvânt și
85
Made with FlippingBook Ebook Creator