Înapoi la Cuprins
modernă a conflictului nu există conceptul de „Inconștient” ca structură sau loc unde sunt ascunse amintiri secrete și care pot fi eliberate prin analiză. În loc să fie un substantiv, cuvântul inconștient este folosit ca adjectiv sau adverb pentru a desemna afecte inconștiente, frici inconștiente, interdicții inconștiente și moduri inconștiente de apărare ale sinelui de neplăcere și de fantasma inconștientă, care se presupune că își pierde puterea de motivare a comportamentului prezent prin investigare. Esențială pentru teoria modernă a conflictului este ideea că inconștientul contribuie la funcționarea umană atât cu dimensiuni structurante, cât și de procesare . Aspectul structurant al activității inconștiente este văzut prin influențele sale organizatoare asupra vieții psihice. Activitatea transferențială, tiparele de relaționare cu sine și cu alții (inclusiv vinovăția și auto- pedepsire), disociațiile, câmpul intersubiectiv și relațiile de obiect internalizate sunt structurate în moduri particulare în jurul fantasmelor inconștiente , unice pentru individ. Procesele inconștiente au o dimensiune fluidă, adaptându-se creativ la realitățile prezente prin maturizare, cunoaștere de sine și integrare sau dezintegrare în angoasă și afect depresiv. Rolul fantasmei în dezvoltarea activității inconștiente este înțeles ca o forță organizatoare primară , având origini într-o interacțiune complexă a factorilor de mediu și intrapsihici (Arlow 1969a, b; Arlow & Richards, 1991). Fantasmele inconștiente sunt organizări ce au ca scop să ajute persoana să maximizeze plăcerea și să reducă la minim neplăcerea. Pentru teoreticienii moderni ai conflictului, fiecare fantasmă inconștientă este o expresie a modului în care funcția de sinteză a minții gestionează conflictul. Conținuturile acestor fantasme inconștiente sunt derivate din ambivalențe și conflicte ale copilăriei și variantele acestora de-a lungul ciclului de viață. Elemente complexe se formează în minte în funcție de circumstanțe și nevoi. Elementele conflictului rămân categoric aceleași în orice situație, adică, un derivat pulsional, un afect neplăcut, o apărare, o exprimare morală/etică sau o cerere din partea lumii externe, în timp ce conținutul conflictului variază cu fiecare versiune, experiență de viață și situație curentă a individului. Teoreticienii conflictului văd în această înțelegere manifestarea structurii și a procesului în activitatea de compromis ce caracterizează întreaga viața mentală.
III. B. Inconștientul în teoria britanică a relațiilor de obiect (Klein, Bion, Winnicott)
Teoria relațiilor de obiect este o dezvoltare post-freudiană majoră care a apărut în Anglia și în Franța. Teoria relațiilor de obiect dezvoltă un concept al inconștientului care nu mai este fondat pe modelul energetic freudian, mai degrabă solipsist, al pulsiunii și procesului de refulare, ci pe un model relațional al minții. Diferitele concepte teoretice care izvorăsc din școala relațiilor de obiect descriu Inconștientul ca un sistem care se dezvoltă și este modelat în cadrul unei relații . Teoria relațiilor de obiect se concentrează pe rolul obiectului conceput ca produs al internalizării experiențelor relaționale pe care individul le-a avut din stadiile timpurii ale vieții sale. Din această perspectivă, există un punct de întâlnire între domeniile intrapsihic
98
Made with FlippingBook Ebook Creator