Înapoi la Cuprins
Nevoia, ca urmare diminuată, de protecție crește spațiul de reflecție al pacientului și facilitează apariția în conștient, prin în conștientizare, a intențiilor, amintirilor, semnificațiilor și procesării inconștiente conflictuale și non-conflictuale, inclusiv a experiențelor invalidante (Stolorow și Atwood, 1992), experienței neformulate (D.B. Stern, 1997) și tiparelor implicite de organizare (cunoaștere implicită). Cunoașterea implicită (relațională) constă din interacțiuni cu persoanele de îngrijire care sunt codificate în memoria procedurală și ca urmare nu pot fi verbalizate (D.N. Stern et al., 1998). E xperiența neformulată constă din experiențe din copilărie care nu au permisiunea de a intra în conștiință pentru că nu sunt recunoscute de către persoanele de îngrijire (D.B. Stern, 1997). Inconștientul pre-reflexiv constă din principii organizatoare ale experiențelor subiective, care își au originea în diada intersubiectivă timpurie, iar inconștientul invalidat nu pate fi articulat deloc din cauza eșecului de validare din partea obiectului sinelui (Stolorow și Atwood 1992). Asemănarea dintre definiția experienței neformulate și a inconștientului invalidat constă în primul rând în accentul pus pe reacției persoanelor de îngrijire. Inconștientul de două persoane este construit chiar în diadă (Lyons-Ruth, 1998, 1999). Astfel, înțelegerea empatică a analistului tinde să facă mai permeabile și mai fluide granițele dintre conștient și inconștient, dintre explicit și implicit și crește accesul conștient la sentimente, intenții, gânduri și interacțiuni interpersonale anterior inconștiente. III. D. Inconștientul în tradiția franceză Franța post-freudiană a fost scena unor energii și producții teoretice uluitoare. Undele acestei explozii intelectuale au avut impact și asupra altor comunități psihanalitice de limbă franceză din Europa și America de Nord. Traducerea în limba engleză a acestor opere a fost și ea influentă în anumite zone din America de Nord și Marea Britanie. Păstrându-se parțial la distanță de perspectiva relațiilor de obiect, deși menținând o viziune asupra inconștientului apropiată de cea freudiană și mai înclinată spre a-și considera munca drept o elaborare/dialog cu opera freudiană, analiștii francezi împărtășesc o ipoteză generală cu privire la conceptul de inconștient. Aderând cel mai mult la punctul de vedere topografic (prima topografie), pentru francezi, există o separare absolută între preconștient/conștient și inconștient. Mai mult, inconștientul nu poate fi descoperit prin observație, ci doar dedus după eveniment, prin deducție în après coup . Eul ( le moi ) este definit prin „alinarea” sa identificatoare în dorința de Altul și prin capacitatea sa de adaptare; este, astfel, subiectiv, mai mult un sine, decât creația defensivă și orientată către realitate pe care o schițează psihologia Eului. Pentru analiștii francezi tot ce este Eu este ascultat ca apărând din inconștient. Este absentă ideea de sferă liberă de conflict. Moi este compus, de asemenea, din obiecte și obiecte parțiale inconștiente. Acolo unde Psihologia Eului vorbește despre analist ca păstrând o distanță constantă față de pacient, autorii francezi, mai ales Bouvet și, ceva mai târziu, Green, McDougall și Roussillon, încă de timpuriu au propus o abordare flexibilă a pacienților, acordând atenție reacției lor față de distanță. Mai mult, și datorită marii influențe a lui Jacques Lacan, analiștii francezi au fost obligați să reflecteze
107
Made with FlippingBook Ebook Creator