Înapoi la Cuprins
Un autor care a lucrat profund cu această idee este Civitarese în cartea sa The Necessary Dream [Visul necesar] (2014). El scrie: „În acest mod, paradigma viselor preia un rol chiar și mai central decât în teoria clasică. Înțeles ca fiind rezultatul comunicării dintre un inconștient și altul , visul este ceva ce ascultăm ca pe un produs intersubiectiv . Citim fiecare ședință ca și cum ar fi un lung vis comun și concepem întreaga analiză ca pe un schimb de reverii” (p. xiii). Cunoștințele actuale cu privire la comunicarea inconștientă deschid un teritoriu larg pentru cercetarea psihanalitică viitoare pe toate continentele, inclusiv prin interesul recent pentru conceptualizări ale „ inter-psihicului ”, definit ca „... un nivel funcțional, presubiectiv unde două persoane pot schimba conținuturi interne și experiențe într-o manieră de împărtășire, prin utilizarea identificărilor proiective comunicative normale ” (Bolognini, 2016, p.110).
IV. INCONȘTIENTUL ȘI STUDIILE INTERDISCIPLINARE
IV. A. Inconștientul în neuroștiințe „Cercetările au adus dovezi irefutabile că activitatea mentală este legată de funcționarea creierului așa cum nu este cu niciun alt organ. (...) Există un hiatus aici care în prezent nu poate fi umplut” (Freud, 1915c, p. 174). La șaizeci și cinci de ani de la publicarea de către Freud a Inconștientului , eseu în care Freud numea doi piloni ai psihanalizei: ipoteza unei vieți mentale inconștiente și existența a două principii ale funcționării mentale, procesele primar și secundare, psihanalistul, psihologul și neurosavantul Howard Shevrin și-a publicat toate cercetările fundamentale în care a susținut că inconștientul este o ipoteză necesară pentru întreaga psihologie (Shevrin și Dickman, 1980). Primele încercări de psihologie cognitivă experimentală și neuroștiințe cognitive au fost în limitele înguste ale percepției. În anii următori a apărut o avalanșă de cercetări în multe arii – percepție, memorie, emoții, motivație, prejudiciu, adicție, dispoziție și tulburări de anxietate, boala lui Alzheimer, boala lui Parkinson, autism, neglijare – în care (mai mult descriptiv) au fost identificați factorii inconștienți/nonconștienți. Explozia care a urmat în cercetarea neuroștiițifică teoretică și aplicată, în special în America de Nord și în Europa, odată cu apariția subspecialităților din neuropsihologia dinamică (Luria, 1966; 1973; Kaplan-Solms și Solms, 2000), neuroștiințele dinamice ale dezvoltării (Balbernie, 2001; Schore, 2003; Siegel, 1999, 2007), neuroștiința afectivă (Panksepp, 1999; Johnson, 2006) și neuroștiința dinamic-cognitivă (Shevrin, 1994; 1999; Villa, Brakel, Shevrin, Bazan, 2008), a condus la fondarea unui domeniu interdisciplinar al neuropsihanalizei, al cărui obiectiv este „să studieze natura dinamică a minții și să identifice organizarea structurii ei inconștiente” (Solms & Turnbull, 2011, p. 135). O voce importantă în susținerea cercetării multidisciplinare a fenomenelor inconștientului dinamic este și cea a la laureatului Premiului
120
Made with FlippingBook Ebook Creator