Înapoi la Cuprins
infantile, la fel vor fi și acestea, într-o anumită măsură, modificate prin creșterea capacității cognitive și modificarea excitațiilor zonale. ...Narațiunile despre sine vor avea în continuare impact asupra experiențelor de plăcere/neplăcere, dar vor și modifica experiența figurilor de atașament originale” (Weinstein, 2008, p. 181). O asemenea teoretizare, împreună cu interpretarea psihanalitică a lui Shevrin (2002), a studiilor neuroștiințifice ale lui Fabiani, Stadler, Wessels (2000), despre „amintirile veridice”, care lasă „semnături senzoriale”, sunt consistente cu descoperirile clinice că cele mai timpurii experiențe/întâmplări de viață pre-simbolice pot fi simbolizabile prin travaliul (re)constructiv psihanalitic cu prozodia limbajului, vise, fantasme, puneri în act transferențiale, în special relevante pentru pacienții cu simptomatologie posttraumatică (Mancia, 2006; Papiasvili, 2014; 2015). IV. A.b. Corelate biologice ale tulburărilor de anxietate, atacuri de panică și fobii; și tulburarea de personalitate borderline Unele studii care încearcă să integreze viziunea psihanalizei cu cea din neurobiologie asupra tulburărilor de panică și fobiilor s-au concentrat pe întocmirea hărții căilor neuroanatomice implicate în paradigma învățării subliminale (și a dezvățării), bazată pe condiționarea clasică, ce poate fi tradusă psihanalitic ca o „transformare a anxietății traumatice în anxietate semnal”. Au fost urmărite în timp real, cu ajutorul tehnologiei pe bază de neuromiagistică, conflictele dinamice subliminale din jurul separării, neajutorării psihice, agresivității, apropierii/evitării, reacției de luptă/fugă și corelatelor lor neurobiologice (neregularitățile în funcționarea amigdalei și a cortexului orbitofrontal/prefrontal). Alexander, Feigelson și Gorman (2005) au teoretizat că sunt implicate în mod deosebit interacțiunea dintre amigdală și hipocampus, ca „un locus al amintirilor acelor frici inconștiente pe care le-a descris Freud...” (p.140). Ei se referă la continuitatea dintre cele două modele de anxietate ale lui Freud ca suprastructură teoretică utilă în înțelegerea conceptuală a unor astfel de probleme. Un model al corelatelor neurobiologice ale teoriei relațiilor de obiect , folosind ca paradigmă tulburarea de personalitate borderline, a fost propus de către Kernberg (2015). Pornind de la opinia lui Wright și Panksepp (2014), Krause (2012) și alții, el postulează integrarea afectelor primare majore în câteva sisteme afective. Afectele primare majore apar în primele câteva săptămâni și luni de viață. Aceste afecte primare includ starea de bucurie, furia, dezgustul, surpriza, frica, tristețea și excitația senzuală. Afectele sunt grupate în sistemele erotismului, legării prin joc, luptă sau fugă, atașament, separare-panică și CĂUTARE. CĂUTAREA (Wright și Panksepp, 2014) este o motivație non specifică de bază pentru gratificarea stimulului, care se poate atașa la oricare dintre sistemele afective. Din cauza lipsei de specificitate unii au considerat CĂUTAREA ca pe o versiune contemporană a pulsiunii freudiene (Johnson, 2008). După Panksepp și Kernberg, CĂUTAREA furnizează explicația de bază privind calitatea de exces, în anumite condiții particulare, a unei activări a sistemelor afective, agresive sau de afiliere. Dintr-un punct de vedere psihanalitic, afectele ca sisteme de motivare primare ridică întrebări cu privire la măsura în care pulsiunile sunt constituite prin
125
Made with FlippingBook Ebook Creator