Înapoi la Cuprins
trebuie să se confrunte cu propria sa subiectivitate ireductibilă . În opinia lui Renik, analistul interpretează întotdeauna din perspectiva propriilor sale credințe generate de experiență, mai degrabă decât din cea a pacientului. Juxtapunerea a două subiectivități, cea a pacientului și cea a analistului, devine definiția funcțională a intersubiectivității . Influența, interacțiunea și apariția a ceva care este un amalgam al ambelor, devine marca acestei abordări. În consecință, lucrul în paradigma intersubiectivității cere analistului o luare la cunoștință cu privire la faptul că el participă la un „câmp” compus de două subiectivități individuale. Urmărind cotitura teoretică intersubiectivă relațională, aceasta poate fi observată în diferite manifestări. Ideea de amestec între două minți inconștiente ar putea surâde mai mult analiștilor înclinați către paradigma tradițională. Pe de altă parte, în orice versiune a psihanalizei bazate pe gândirea interacțional- relațională în context bipersonal, folosirea unei metode intersubiective, deși nu este anistorică, se bazează pe fenomenologia clinică dinamică și, în consecință, subliniază importanța experienței în „aici și acum” a relației dintre analist și pacient, cu rezerva considerabilă reprezentată de metapsihologia inconștientului omnipotent și omniprezent. Dimensiunile intersubiectivă și relațională ale situației și procesului psihanalitic au fost gradual integrate de către mulți psihanaliști freudieni și kleinieni contemporani, (de exemplu, Theodore Jacobs, Nancy Chodorow, Steve Ellman, James Grotstein, Lawrence Brown și mulți alții) într-o varietate de moduri, dând naștere unor conceptualizări și orientări hibride, dintre care unele vor fi descrise mai jos. II. Bc. Contextul socio-istoric al gândirii intersubiective canadiano-franceze Psihanaliza de limbă franceză include și psihanaliza nord-americană de limbă franceză (Quebec). Date fiind legăturile strânse dintre psihanaliza nord-americană de limbă franceză și psihanaliza franceză, pe de o parte, și psihanaliza de limbă engleză – atât britanică, cât și americană – pe de alta, recepția intersubiectivității în psihanaliza franceză nord-americană este mediată de afilierile psihanalitice mai generale ale analiștilor vorbitori de limbă franceză din America de Nord. Cei care au fost semnificativ influențați de orientările psihanalitice americane sau anglo-americane ar putea fi mai receptivi față de paradigma relațional- intersubiectivă. Dimpotrivă, cei poziționați mai aproape de cultura psihanalitică franceză vor fi stimulați de literatura psihanalitică franceză cu privire la acest aspect. În plus, expunerea la aceste trei tradiții psihanalitice poate duce la o sinteză originală cu privire la problema intersubiectivității. Printre exemplele unor astfel de sinteze se numără expansiunea relevantă intersubiectiv din La Troisieme Topique (a treia topică sau al treilea model – vezi mai jos) a lui Brusset (2006) și scrierile comparative sintetice ale lui Lewis Kirshner (2005) și HélèneTessier (2005, 2014a,b). Cei care propun al „treilea” model metapsihologic arată cât de profund interconectate sunt pulsiunea și relațiile de obiect. Printre autorii ale căror contribuții în această arie de reflecție sunt deosebit de influente în America de Nord se numără Lacan, Aulagnier, Winnicott, Green, Laplanche, Reid și (mai recent) Loewald
168
Made with FlippingBook Ebook Creator