Înapoi la Cuprins
(vezi TEORIA RELAȚIILOR DE OBIECT). În teoretizarea lor, originea pulsiunilor este în mod esențial interacțională (intersubiectivă). Aspectele specifice ale gândirii intersubiective franceze vor fi descrise în secțiunea Intersubiectivitatea în psihanaliza franceză . II. C. Apariția intersubiectivității și reorientarea relațională în Europa Cuvântul intersubiectivitate a început să fie folosit în literatura psihanalitică europeană în ultimii ani, nu atât pentru a desemna un nou concept specific sau o nouă dimensiune specifică a relaționării interumane, ci pentru a indica în general interacțiunea reciprocă dintre două ființe umane, în particular între copil și îngrijitor și între pacient și analist. Termenul a început să fie tot mai frecvent folosit în paralel cu accentul pus pe schimburile ce au loc în diada analitică odată cu trecerea progresivă în planul secund al atenției analistului a pulsiunii și a dinamicii intrapsihice. Ceea ce numim „cotitura relațională” în cultura psihanalitică, adică schimbarea de paradigmă de la „psihologia unipersonală” la „psihologia bipersonală”, a avut loc în psihanaliza europeană și în cea nord-americană: totuși, dacă în America de Nord modelul relațional a crescut în opoziție cu modelul principal al Psihologiei Eului, în Europa el s-a dezvoltat într-o anumită măsură din caracterele relaționale originare, dintr-un fel de conștientizare relațională care era deja prezentă încă de la începutul tradițiilor locale, dar care rămăsese încă incomplet dezvoltată. Prezența perspectivei relaționale în psihanaliza europeană poate fi identificată în mai multe direcții de gândire, precum abordarea de către Ferenczi a traumei, studiile lui Bowlby asupra atașamentului, abordarea de către Winnicott a relației mamă-copil. Franța postfreudiană a fost scena unei efervescențe teoretice și clinice importante. Clocotul acestei explozii intelectuale a avut un impact profund asupra comunităților psihanalitice vorbitoare de franceză din Europa și America de Nord (vezi definiția INCONȘTIENTUL). În contextul importanței istorico-culturale mai largi a limbii și a traducerilor, analiștii francezi au dat tonul tendinței de „întoarcere la Freud”, de „re-vizitare”, recitire, de-construire și resetare a conceptelor clasice ale travaliului, chiar înainte de publicarea operei Oeuvres completes de Freud – Psychanalyse (‘OCFP’) a lui Laplanche’ (Laplanche, 1989a) , considerându-și conceptualizările drept elaborări în dialog cu opera freudiană. Datorită caracterului distinct al intersubiectivității în psihanaliza franceză, atât în Europa, cât și în America de Nord (Canada), intersubiectivitatea în psihanaliza franceză va fi tratată într-o secțiune separată (mai jos).
169
Made with FlippingBook Ebook Creator