AIP DICȚIONARUL ENCICLOPEDIC INTER-REGIONAL DE PSIHANALIZĂ

Înapoi la Cuprins

c) Experiența împărtășită interpersonal sau colectiv; d) Experiențele individuale sau diadice/multiple care apar odată cu caracteristicile unice ale unui cadru artificial, conceptualizat; e) Efectul constitutiv al intruziunii „alterității” în individ, a unui „altul” mare, dar și microscopic ca o schimbare obișnuită de stare; f) Implicațiile clinice ale intersubiectivității - de pildă, punerile în scenă. III. Aba. Izvoare istorice Genealogia istorică a intesubiectivității este înregistrată diferite de diferite școli analitice. Din perspectivă relațională, Sullivan este în mod cert important, precum și opera lui Racker și a analiștilor independenți și kleinieni britanici, filtrați prin școala interpersonală. De asemenea, Ferenczi este o figură importantă în evoluția acestei tradiții, inaugurând preocuparea și interesul pentru impactul relațiilor externe ca și complement al factorului constituțional și prin dezvoltările privind lumea internă deja puse în evidență de tradiția clasică în care a fost el însuși format. Preocuparea lui Ferenczi pentru traumă, originea acesteia în realitate și sechelele psihice au stimulat reaprinderea interesului cu privire la câmpul intersubiectiv ca loc al travaliului psihic transformator. Sándor Ferenczi Opera lui Ferenczi (Ferenczi, 1949; Dupont, 1988) a avut o influență importantă asupra dezvoltării teoriilor care au pus în lumină dimensiunile intersubiective ale travaliului psihanalitic, inclusiv acceptul pe care el l-a pus pe reciprocitate, punere în scenă și bidirecționalitatea proceselor psihice (Bass, 2015, 2009; Aron & Harris, 2010). Scurtul său experimentul de analiză reciprocă, așa cum este descris în jurnalul său clinic (1988), este cea mai radicală reprezentare a unei terapii complet intersubiective din istoria noastră. Ferenczi este unul dintre precursorii comuni al celor două grupuri: Grupul Independent britanic (Parsons, 2009) și Grupul Relațional american (Bass, 2009), care joacă un rol important în aplicarea ideilor intersubiective în psihanaliză. Accesul la jurnalul clinic (Dupont, 1988) și la corespondența dintre Freud și Ferenczi dezvăluie sensibilitatea comună profund încorporată în istoria ideilor psihanalitice. Ideile lui Ferenczi despre relația analitică – analistul ca persoană reală (subiect) într-o relație reală, precum și ca obiect într-o relație de transfer – au valorificat potențialul de a forja cu pacientul un nou început, conectarea la potențiale neexplorate de creștere și schimbare. Școala interpersonală americană și Școala relațională americană de mai târziu au dezvoltat o perspectivă clinică în linie cu descoperirile lui Ferenczi, plasând în centrul său recunoașterea radicală a inevitabilității participării analistului la mixtul de procese dezvoltate împreună cu pacientul, co-creându-și împreună experiența analitică comună ca o întâlnire

173

Made with FlippingBook Ebook Creator