Înapoi la Cuprins
Hoffman ). Alți autori (Bass, 2001, 2007) au pus accent pe complementaritatea rezultantă a contribuțiilor psihice ale analiștilor și pacienților implicați în proces, dincolo de identificările de rol conștiente și de responsabilitățile care îi ghidează pe analiști și pe pacienți în moduri diferite. Psihanaliștii moderni, care se bazează pe conceptele intersubiective de subiectivitate și proces analitic , combină, ajustează și creează numeroase entități teoretice comparabile. Unii sunt mai interesați în forța sociopoliticului; alții elaborează implicațiile intersubiectivității asupra tehnicii; unii pe cele asupra metapsihologiei. Deși există și diferențe și suprapuneri între aceste abordări, intersubiectivitatea este oarecum unică sau cel puțin neobișnuită între concepțiile psihanalitice, prin schimbarea și evoluția relativ intense ale termenilor, extinderilor și semnificațiilor sale. Recent, a apărut termenul intrasubiectiv , termen menit să capteze aspectul dublu al experienței, atât de între , cât și de înăuntru .
III. Ac. Exemple de perspective hibrid-integrative din Statele Unite
III. Aca. Psihologia intersubiectivă a Eului din America de Nord „Tradiție independentă” unică în America de Nord, respectiv în Statele Unite, psihologia intersubiectivă a Eului este descrisă de către Nancy Chodorow (2004) ca punând în raport și reconciliind două abordări psihanalitice contradictorii – psihologia Eului și psihanaliza interpersonală, creată de teoreticienii americani fondatori Hartmann și Sullivan. Psihologia intersubiectivă a Eului contemporană le încorporează pe amândouă – cu accent pe conflictul intrapsihic, formațiunea de compromis, lumea internă și fantasma intrapsihică, iar psihicul (atât cel al pacientului, cât și cel al analistului) este creat atât interpersonal, cât și cultural; transferul este o repetiție determinată istoric, pe care analistul i-o interpretează pacientului, dar nu tot ceea ce se schimbă între pacient și analist provine de la pacient, pacientul poate fi și el interpretul experienței analistului sau poate afecta contratransferul analistului. Ambii participanți co-creează câmpul analitic care este, într-un anumit sens, mai mult decât suma părților, a celor două persoane. Psihologii intersubiectivi ai Eului susțin ambele perspective în același timp și, astfel, le modifică pe amândouă. Psihologul intersubiectiv al Eului contemporan Warren Poland (1996) exprimă această integrare hibridă prin următoarele cuvinte: „Cum se poate ca niciun om să nu fie o insulă și în același timp, fiecare om să fie o insulă?... E derutant să vorbim cu atâta ușurință despre o psihologie unipersonală, versus o psihologie bipersonală. Nu există niciun fel de persoană unică în afara unui câmp uman, conectat la obiecte; spațiul analitic colorează felul în care o asemenea persoană unică ajunge la înțelegerea celuilalt și la insight. În același timp, faptul că mintea unui individ poate fi pătrunsă de o alta este întotdeauna crucial, o experiență interioară, din universul privat” [Poland, 1996, p. 33].
179
Made with FlippingBook Ebook Creator