Înapoi la Cuprins
psihică a sugarului, provinde din faptul că adultul este o ființă sexuală și vorbitoare, care are un inconștient, în timp ce bebelușul nu este nici sexual, nici capabil să vorbească și nu este încă nici divizat intern. În intimitatea primară cu corpul sugarului, abia intuită de adult, este stimulată sexualitatea sa infantilă inconștientă. Această sexualitate inconștientă „contaminează” schimburile intime cu sugarul sub forma „mesajelor enigmatice”, pe care bebelușul nu are mijloacele cognitive, emoționale sau corporale pentru a le decodifica și care creează pulsiune și fantasmă inconștientă sub forma „presiunii de a traduce” ce acționează din interior. Pentru Laplanche, această sexualitate infantilă, de natură enigmatică, nu este înnăscută, ci este o implantare provenită de la un celălalt real, deși realitatea care contează – într-o derivare și reelaborare foarte critică a lui Lacan – este realitatea „mesajului”, a treia realitate pe care Laplanche o adaugă realităților psihice și materiale. Astfel, sexualitatea umană – prin care el înțelege sexualitate mediată de fantasmă – provine de la altul și este altul” alienat și străin pentru Eu. (Abordarea metapsihologică a lui Laplanche a intersubiectivității va fi descrisă mai jos.) Loewald , în Statele Unite, recent adăugat la grupul analiștilor francofoni canadieni (vezi definiția TEORIILE RELAȚIILOR DE OBIECT) și, în afară de Winnicott, singurul teoretician analitic non-francez, a respins și independența relațiilor de obiect și a pulsiunilor într-o „revizuire a conceptului de pulsiune propriu-zis” (1972/1980). El sugerează că pulsiunile instinctuale, înțelese ca forțe psihice, trebuie să fie conceptualizate ca ajungând să se organizeze prin interacțiuni în câmpul psihic unitar primar mamă-copil, mai degrabă decât ca niște date constituționale sau înnăscute. Punând accent pe conceptul freudian de „legare”, Loewald a realizat implicațiile relaționale care nu apar la Freud, care considera că fuziunea și dez-fuziunea, legarea și dezlegarea, ar apărea într-un vid lipsit de obiecte. Loewald a văzut că legarea pulsiunilor necesită „medierea” obiectului, atât în sensul de „liniștire” a lor, cât și în sensul reprezentării lor. Deși folosește traducerea lui Strachey a termenului „trieb” ca „instinct”, gândirea lui Loewald este considerată de analiștii francezi nord-americani contemporani ca fiind concordantă cu contribuțiile celei de-a treia topici/al treilea model, așa cum ilustrează următorul citat: „Orice am numi pulsiune instinctuală, ca forță psihică, apare și este organizată mai întâi în matricea câmpului psihic unitar mamă-copil, prin procese interacționale multiple în acest câmp, de segregare graduală a câmpul psihic infantil ca centru autonom, relativ mai autonom, de activitate psihică. În această viziune pulsiunile instinctuale în forma lor originală nu sunt forțe imanente dintr-un psihic primitiv separat, autonom, ci sunt rezultantele tensiunilor din matricea mamă-copil și mai târziu dintre psihicul infantil imatur și mamă. Instinctele, cu alte cuvinte, nu sunt fenomene relaționale de la început și nici forțe autonome care caută descărcare - descărcare înțeleasă ca un fel de golire de potențial energetic, într-un sistem închis sau în afara lui.” (Loewald 1972/80, p 242).
190
Made with FlippingBook Ebook Creator