AIP DICȚIONARUL ENCICLOPEDIC INTER-REGIONAL DE PSIHANALIZĂ

Înapoi la Cuprins

III. Cc. Viziunea canadiană franceză. Abordările franceze ale intersubiectivității receptate prin orientarea intersubiectivă din Statele Unite Receptarea orientării intersubiective din Statele Unite în psihanaliza franceză este inseparabilă de dezbaterile continue dintre psihanaliza nord-americană (Statele Unite), și în mai mică măsură dintre analiza de limbă engleză din întreaga lume, și psihanaliza de limbă franceză. Analiștii francezi consideră școala psihanalitică britanică ca pe o punte între psihanaliza din Statele Unite și cea franceză. Această viziune a devenit mai vizibilă pe măsură ce Winnicott și Bion au devenit referințe semnificative în opera unor analiști francezi proeminenți. În general, există trei abordări ale intersubiectivității care reflectă diferitele tendințe de receptare ale orientărilor intersubiective din Statele Unite (în principale a psihologiei dinelui și a celei relaționale) în psihologia franceză: 1) un refuz general al paradigmei interpersonale/relaționale în psihanaliză, pornind în principal de la Lacan; 2) o abordare metapsihologică a situației psihanalitice, bazată pe afirmarea naturii interpersonale a formării inconștientului sexual, conform teoriei seducției generalizate a lui Laplanche și 3) acceptarea calificată în dialectica dintre dimensiunile intersubiectivă și intrapsihică a gândirii lui Green, Roussillon și a altor „integraționiști”. Criticile diferă în funcție de orientarea psihanalitică a autorilor respectivi. Vizează probleme legate atât de metoda psihanalitică, cât și de metapsihologie. Cele provenite din direcții mai apropiate de psihanaliștii francezi tind să se centreze pe faptul că abordările relaționale au lăsat pe dinafară conținutul inconștientului, mai precis fantasmele primare, precum fantasma de castrare și complexul Oedip. Astfel, ele au trecut cu vederea rolul structurant al diferențelor dintre sexe și generații în formarea vieții psihice. În orientarea intersubiecitvă, contratransferul devine dezvăluire, iar analiza lui presupune ca analistul să-și împărtășească experiența afectivă din ședință cu pacientul. Astfel, simetria dintre analist și analizand, indusă de tehnica intersubiectivistă și reciprocitatea relației pe care o stimulează, împiedică manifestarea funcției de simbolizare a Oedipului și punerea în mișcare a unui proces analitic autentic. Dimpotrivă, în analiza clasică, cadrul psihanalitic este conceput în așa fel încât să pună în evidență situația oedipală prin asimetria relației, menită să evoce diferența de generație. Conform criticilor legate de abordarea clasică, orientările relaționale au ocolit complexitatea proceselor inconștiente și au uitat de rezistența acestor procese în fața evoluției și a metodelor educaționale (Anzieu-Premmereur, în: Durieux et Fine, 2000). Alți critici, provenind din diferite orientări analitice, au ridicat o întrebare mai generală privind totala răsturnare din psihanaliza nord-americană (a Statelor Unite), inclusiv abordările hermeneutică, socio-constructivistă și narativă ale acesteia (Kahn, 2014). Acești critici obiectează față de mișcarea școlilor relaționale dinspre pulsiune către afecte în psihanaliza clinică și față de trecerea cu vederea a metapsihologiei care rezultă de aici (Anzieu- Premmereur, în Durieux & Fine, 2000). Ei dau glas unor preocupări puternice cu privire la rolul pe care îl joacă în psihanaliza nord-americană angajamentul emoțional al analistului.

191

Made with FlippingBook Ebook Creator