Înapoi la Cuprins
Deși e posibil ca nu definiția lui Lacan a subiectului să stea la baza respingerilor contemporane a abordărilor relaționale ale intersubiectivității, cele mai multe argumente împotrivă sunt legate totuși de faptul că descoperirea inconștientului freudian a introdus o întrerupere generală în conceptul de subiectivitate. O astfel de abordare dezvăluie un fel de suspiciune față de perspectiva fenomenologică în psihanaliză. III. Ccb. Punctul de vedere metapsihologic al intersubiectivității - teoria generală a seducției a lui Laplanche Jean Laplanche a extins poziția lui Lacan asupra „realului traumatic” mai clar în domeniul intersubiectiv, evidențiind mesajele enigmatice, care parțial își au originea dincolo de limbaj și sunt transmise de la mamă la sugar înainte ca acesta să aibă capacitatea de a le înțelege. Nucleul enigmatic contrazice explicația finală și nu poate decât să fie tradus și retradus la nesfârșit de-a lungul vieții. Aici, relația analist-pacient este fundamental asimetrică și analogă cu asimetria primară pe care a trăit-o pacientul în copilăria timpurie. Înlocuind ideea de reglare a lui Freud cu cea de traducere, Laplanche (Laplanche 1999b, 2011) a deschis calea pentru explicația intersubiectivă a constituirii inconștientului. În comunicarea normală dintre un adult și copil, adultul transmite mesajele enigmatice din inconștientul adultului. Copilul va traduce aceste mesaje cât de bine poate. Ceea ce este pierdut în traducere constituie inconștientul copilului. Laplanche propune o viziune originală a sursei „interumane” a vieții psihice. Pentru Laplanche, metapsihologia nu este doar o concepție despre suflet: ea trebuie să dea cont de acțiunea terapeutică a psihanalizei clinice. Teoria lui Laplanche este bazată pe primatul celuilalt – adulții istorici și concreți sau copiii mai mari care au grijă de nou-născut – în formarea inconștientului sexual, precum și a Eului (Laplanche & Fletcher, 1993; Laplanche,1999c; Laplanche 2011). Primatul celuilalt este și o trăsătură a situației analitice. Deși poate părea asemănătoare cu concepția relațională, teoria lui Laplanche diferă substanțial de paradigma intersubiectivist-interpersonală prin următoarele aspecte fundamentale: 1) Centralitatea sexualității infantile în formarea sufletului uman și, în consecință, în formarea inconștientului, precum și a Eului (Laplanche definește sexualitatea infantilă într-un mod foarte diferit de abordarea franceză clasică și, de asemenea, de perspectiva lacaniană. Această sexualitate, întrucât implică inconștientul sexual, nu este doar perversă și polimorfă, ci și autoerotică și în principal masochistă, conectată la fantasmă și nu procreativă: este anterioară diferențelor dintre sexe, chiar și diferențelor de gen). 2) Rolul mesajului compromis de fantasmele inconștiente ale adulților ca vehicul pentru seducție, mai degrabă pentru faptele și evenimentele din relațiile dintre adulți și copii. Mesajul acționează ca mediator între realitate și realitatea psihică; 3) O definiție specifică a seducției; 4) Asimetria dintre adult și copil, reflectată în situația analitică;
193
Made with FlippingBook Ebook Creator