AIP DICȚIONARUL ENCICLOPEDIC INTER-REGIONAL DE PSIHANALIZĂ

Înapoi la Cuprins

bazată pe relația dintre pulsiune și obiect. Această dialectică asigură o bază corespunzătoare pentru explorarea pulsiunilor ca fundamente ale vieții psihice. În articolul său Intrapsychic-Intersubjective [Intrapsihic-Intersubiectiv] din 2000, Green scrie: „Intersubiectivitatea capătă substanță prin întrepătrunderea lumilor interne ale celor doi parteneri ai cuplului analitic” (Green, 2000, p. 2). Sunt definite, astfel, două câmpuri: cel al intrapsihicului dinăuntru, rezultat din relațiile dintre părțile componente și cel al intersubiectivului, dintre înăuntru și afară, a cărui dezvoltare implică o relație cu un altul. În ce privește structurarea psihică, afară nu reprezintă doar realitatea, ci în esența sa, simbolizarea obiectului, care de fapt se referă la un alt subiect. „Obiectul este situat astfel, în două locuri: aparține spațiului interior, la cele două niveluri, conștient și inconștient, și este prezent și în spațiul extern, ca obiect, ca altul, ca un alt subiect” (ibid, p.3). Relația intersubiectivă, aici, leagă doi subiecți intrapsihici. Forța și semnificația sunt întrepătrunse și își combină efectele. În timpul vizitei sale la New York din anul 2004, Green a subliniat că atunci când lucrăm cu pacienții, lucrăm la crearea de reprezentări. Reprezentările nu sunt elementele primitive de bază ale Se-ului; ele sunt transformări ale acestora, care se găsesc în Eu […] Primul pas este transformarea din impulsuri pulsionale în reprezentări inconștiente [...]. Transformarea nu este spontană. Ea operează mulțumită întâlnirii dintre impulsul pulsional și obiect. Obiectul este cel care favorizează crearea unei reprezentări inconștiente, a unei prezentări de „lucru”, care va fi transformată într-o prezentare de cuvânt și va da stării inițiale a impulsului o formă comunicabilă prin limbaj. Green a descris schema economică a psihicului, în care inconștientul constă dintr-o rețea ramificată de derivate pulsionale (ca reprezentări de lucru) ce caută o cale de descărcare. Natura dinamică a acestor reprezentări care reprezintă o formă primară a pulsiunii, le împinge către acțiune sau conștiență. Mișcarea, aspectul dinamic al pulsiunilor inconștientului cu baze corporale, care întotdeauna caută descărcare și determină acțiunile individului, are o rezonanță clinică curentă (Green, 2002). Referindu-se la conținutul inconștientului, îl numește „nesimbolizatul”, ceea ce nu a fost niciodată simbolizat (așa-numitele „stări primitive” sau conținuturi ale „refulării primare”) sau ceea ce a fost „ de -simbolizat” (cu legături rupte cu restul rețelei simbolice, ceea ce a fost refulat secundar). În ambele cazuri, ceea ce nu poate fi folosit (nu poate deveni conștient) își va găsi alte canale de exprimare, două căi principale fiind punerile în act și somatizarea. René Roussillon (2004a,b) aduce argumente în favoarea integrării conceptului de intersubiectivitate în psihanaliză. Deși consideră că modul în care este folosită de școala intersubiectivă nord-americană (Statele Unite) este unul reductiv, el afirmă că acest concept poate deveni un concept psihanalitic fundamental printr-o abordare metapsihologică bazată pe o înțelegere psihanalitică solidă a subiectului, cu alte cuvinte, pe o concepție a subiectului care include dimensiunea inconștientă a subiectivității. Pornind de la opera lui Winnicott, dar și de la dezvoltările lui Trevarthen asupra intersubiectivității primare, el definește intersubiectivitatea ca fiind întâlnirea dintre un subiect afectat de pulsiuni și dotat cu o viață inconștientă, cu un obiect care este și el un alt subiect dotat cu pulsiuni și viață inconștientă. El

195

Made with FlippingBook Ebook Creator