Înapoi la Cuprins
Atunci când, în 1970 în Attention and Interpretation: A Scientific Approach to Insight in Psychoanalysis and Groups [Atenție și intrpretare. O abordare științifică a insightului în psihanaliză și în grupuri], Bion își sintetizează și își dezvoltă sistemul teoretic, contribuția sa cu privire la „conținere” pare modestă, dar, progresiv, ea devine un nou concept organizator important în psihanaliză. Le permite analiștilor și terapeuților „de ambele laturi ale culoarului” să vorbească într-o limbă comună despre comunicarea afectivă preverbală sugar-mamă. Bion se pare că a deschis o nouă cale semnificativă către vertexul topografiei mentale, cu conceptul său de „conținător-conținut, precum și prin revizuirea cu privire la funcțiile L (iubire), H (ură) și K (cunoaștere), care ajung să servească și să interacționeze cu Conținător-Conținutul. Până aici, natura interacțiunii ce are loc atât în sine, cât și între sine și obiect(e) a fost limitată la operațiunea de introiecție și proiecție (mai târziu denumite identificare introiectivă și proiectivă). Aceste două funcții sunt precursorii developmentali ai tuturor mecanismelor de apărare ulterioare și constituie tiparul limitărilor modelului unipersonal din psihanaliză care susținea că structura intrapsihică este constituită numai din reprezentările subiectului. În Conținut-Conținător, Bion a dezvoltat o epistemologie unică a comunicării fundamentale dintre mamă și sugar, în care procesul incipient al gândirii începe cu identificarea proiectivă a „gândurilor (emoțiilor) fără gânditor” ale sugaruruli (Bion, 1970, p. 104) în mama-conținător, a cărei visare și funcție alfa le transformă în gânduri, sentimente, vise și amintiri care pot fi gândite. Prin această comunicare, se maturizează funcția alfa a sugarului, pe măsură ce „el începe să gândească singur, proiectând în propriul obiect-conținător intern cu propria sa funcție alfa...” (Grotstein, 2005, p. 1056). Din punctul de vedere al dezvoltării și din cel clinic, funcția de Conținător-Conținut se schimbă prin inversare, dialogic, între cei doi participanți. În opinia lui Grotstein (2005), „echipa conținătoare proiectantă sugar-mamă” reprezintă un model bipersonal ireductibil, din care modelele unipersonale anterioare bazate pe proiecție, introiecție și/sau identificare proiectivă pot deveni o consecință deviantă a unei conțineri eșuate. În analogia sa clinică, modelul bipersonal al Conținător-Conținutului include prezența și activitățile analistului, deși rămâne centrat pe analizand. Odată ce scena psihanalitică interactivă se lărgește la o perspectivă bipersonală, tridimensională, poate fi explorată perspectiva intersubiectivă („vertexul”). Conținerea poate fi văzută acum proliferând multe, dacă nu toate, fenomenele de transfer-contratransfer, devenind o legătură latentă („ordinea ascunsă”) între cele două (Grotstein, 2011b). În unele dintre dezvoltările sale înalt teoretice, Bion (1965, 1970, 1992) leagă acest concept de conținere de formele ideale ale lui Platon și de lucrurile pure ale lui Kant. Aici, subiectul care proiectează activează părțile analoage specifice ale conținător-conținutului cu panoplia de L, H și K, latente în starea universală pre-existentă de forme ideale și de lucruri pure corespunzătoare.
42
Made with FlippingBook Ebook Creator