Înapoi la Cuprins
IV. DEZVOLTĂRILE POSTBIONIENE
Psihanaliștii de după Biona au continuat să discute, să elaboreze și să dezvolte diferite dimensiuni ale modelului conținător-conținut. Mai jos sunt prezentate câteva exemple de astfel de elaborări și dezvoltările lor ulterioare, acoperind la nivel global mai multe regiuni psihanalitice. În Anglia, Ronald Britton (1998) a pus în evidență felul în care cuvintele sunt un conținător pentru experiența emoțională, creând o „graniță semantică” în jurul acesteia, în timp ce situația analitică propriu-zisă oferă o „lume și un loc cu granițe” în care poate fi găsită semnificația. De asemenea, el teoretizează o relație reciproc distructivă de Conținător- Conținut, „conținere malignă”, în care subiectul este confruntat cu introducerea unei noi idei își poate imagina doar două alternative (catastrofale), „încarcerarea sau fragmentarea”. Opera lui Betty Joseph a pus accent pe aspectele de comunicare ale identificării proiective pentru a susține echilibrul psihic și psibilitatea ca acest proces să ducă la schimbare psihică, dacă este conținut (Joseph, 1989). Analiștii nord-americani precum James Grotstein (1981, 2005), Robert Caper (1999) și Thomas Ogden (2004) au avut contribuții substanțiale și la acest concept. Specificând procesele de transmitere din comunicarea prelexicală conținător-conținut, Grotstein și-a dezvoltat conceptul de „transidentificare proiectivă”: „Astfel, când analistul acționează ca un conținător pentru experiențele [...] analizandului [...], analizandul identifică proiectiv , în mod inconștient, starea sa emoțională în imaginea analistului, cu speranța de a scăpa de durere și inducând această stare în analist prin manipularea imaginii sale despre acesta [...]. Analistul, care este dispus să fie un coparticipant de ajutor în această asociere, devine deschis și receptiv [...]. Aceasta [...] face posibilă în analist contracrearea propriei sale imagini asupra proiecțiilor analizandului [...]” (Grotstein, 2005, p. 1064). Caper a pus în evidență faptul că un element cheie al conținerii este abilitatea obiectului care primește proiecția de a menține o atitudine realistă față de partea proiectată pentru a putea să o gândească și astfel să o returneze într-o formă mai gestionabilă. El înțelege că acest lucru depășește pura susținere, care țintește în principal să susțină narcisismul pacientului. Opera lui Thomas Ogden s-a concentrat pe subiectivitățile interactive implicate în identificatrea proiectivă. Modelul Conținător-Conținut este acum larg acceptat nu doar în cadrul, ci și în afara grupului kleinian. Printre alții, Arnold Modell (1989) a pus în lumină funcția de conținere a cadrului psihanalitic ca întreg, iar Judith Mitrani (1999, 2001) a elaborat conceptul de import al funcției de conținere a analistului în paradigmele transfer-contratransfer, pentru diferite afecțiuni ale dezvoltării și tulburări (psiho)somatice. Modelul contemporan franco-canadian al lui Louis Brunet (2010), un exemplu de sinteză a gândirii „bioniene târzii” (Grotstein, 2005) și franceze (De M’Uzan, 1994) despre subiect, prezintă o construcție clinică specifică a acestui concept. Aici, conținere are aspecte atât „fantasmatice”, cât și „reale” care trebuie înțelese împreună. Există aspecte intrapsihice și „fantasmatice” atât în psihicul pacientului, cât și în cel al analistului și există o reacție „reală”
43
Made with FlippingBook Ebook Creator